…toată săptămâna mi-a fost somn…dar ştiţi ce somn? De ăla rău, care m-a făcut să închid uşa…şi cum puneam capul pe birou, puteai să-mi fluturi şi un MIG pe deasupra!
Somn de 10 -15 minute, atât şi îmi reveneam miraculos. Azi când plouă în schimb, somn ioc, ba dimpotrivă, am o stare de agitaţie, încă de dimineaţă, groznică.
La job, altă agitaţie…nu ştiu cum şi când m-am trezit cu o problemă ce nu e a mea, e a unei incapabile…cu Arhivele Naţionale. Şi eu acum răspund la adrese ceva de genul: Ba a mătii! Ba p-a mătii! Că de, altă treabă n-am!
Pentru că nu mai am maşină – e dusă la reparat încă de luni – vin cu Costel. Care Costel? Prieten şi coleg, el Costel. Şi mă pescuieşte şi pe mine dimineaţa, după ce-mi duc fata la şcoală.
Costel e calm, calm…lasă pe toată lumea să treacă înaintea lui, lasă spaţiu de trei maşini faţă de maşina din faţă, chestii de-astea, că îmi vine să-l dau jos de la volan şi să conduc eu.
Habar n-am ce i-am spus de dimineaţă sau ce faţă o fi avut, da’ Costel făcea ce făcea se uita la mine, mai apăsa pe acceleraţie. Deci am ajuns mai repede.
Acasă e război. La lecţii. Căci ea nu vrea să şi le facă şi pace. Adică să şi le facă singură, de bunăvoie şi nesilită de nimeni, de mine, de ta-su. Nu vrea. Zice că n-are. Cum să n-ai, măi? Şi iar îl chestionez pe Vlăduţul…şi iar dau telefoane. Apoi stau ca Soldatul Sovietic lângă ea, până le face…să fie ora 22, sau 23, sau să ne apuce şi ora 00.
În casă mai e o jale. Are colesterolul mărit. Nasol…!
Ieri s-a oprit apa. Sună vecina, am oprit apa? Păi, de ce s-o opresc? Păi, aşa m-am gândit, că poate aţi oprit-o! Cuconiţă dragă, am alte treburi, când vin acasă…de obicei dau drumul la apă…mai fac o mâncare, mai spăl un pahar… Deci n-aţi oprit-o! Nu!
Vecini…utilităţi comune…
Afară plouă şi plouă…
Deci, pe cine bat?