Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face!…ohoho, ce-am mai auzit expresia asta şi ohoo ce-am mai folosit-o ca să le arătăm altora copacii din ochi, fără însă să vedem propriile bârne din proprii ochi! Expresia asta sau aia cu pietrele…
De multe ori, aflându-ne în faţa unei situaţii sau în faţă unei (unor) persoane, ne grăbim să judecăm şi nu de puţine ori să tragem şi concluzii pe care să le şi exprimăm, din păcate. Dincolo de latura spirituală, adică cine sunt eu să judec?, ar mai fi una de bun simţ, în care să căutăm în amintirile noastre apropiate sau depărtate, dacă şi noi n-am făcut la fel, cândva.
Spuneam că de cele mai multe ori le şi exprimăm, din păcate. Ar fi mai simplu şi mai corect să ne oprim doar, la stadiul de gândire, apoi să ne luăm fiecare la cercetat.
Şi dacă, cercetat, de tine însuţi, fără de frică şi fără de minciună, nu ai găsit ce în faţa ta se derulează, ai dreptul să surâzi şi doar dacă ai dreptul, să judeci.
*************************************
Viaţa ne pune în diverse ipostaze. Unele dorite şi unele nedorite. Din cele nedorite, numai conjunctura, karma, Dumnezeu te poate scăpa.
Ipostaze dorite. Adică cele după care alergi, te zbaţi, dai tot ce ai sau ce eşti dispus să rişti, de dragul acelei situaţii. Obţii ce ţi-ai dorit. Pentru o secundă e glorie, efemeră pentru următoarea secundă. Pe principiul ” ai grijă ce-ţi doreşti”, ar fi trebuit să cântăreşti dacă acel lucru dorit ţi se potriveşte, te onorează şi tu la rândul tău poţi onora prin tine însuţi menţinând şi menţinându-te la anumit nivel.
Dacă judecata asta n-o faci, atunci eşti încă un ratat/ratată efemer/efemeră. Şi atunci nu eşti pregătit nici pentru pietrele ce-ţi vor cădea în cap, nici pentru cârma ce trebuie s-o ţii.
************************************
Superficialitatea este o caracteristică umană. Nu un fel de a fi.