Te naşti. Nu alegi. Îţi este dată o viaţă şi un destin. Dar destinul ăsta, e altul pentru fiecare dintre noi. Şi are măsura lui. Şi o paletă de culori, între alb şi negru. Şi aura cu care ne naştem şi care ne însoţeşte toată viaţa, atât cât ne este destinat. Viaţa se construieşte. Destinul se urmează.
Nu de puţine ori, ne punem întrebări. Cine sunt? Ce rol am eu? Aproape toată viaţa căutăm sau pragmatic înţelegem şi ne împăcăm repede. Acceptăm. Dar, de aici ne diferenţiem. Indiferent de cărările pe care le alegem, directe sau întortocheate, mai devreme sau mai târziu, dăm peste intersecţiile predestinate.
Şi cele de împlinire şi cele de încercare. Unde putem să rămânem pentru veşnicie, sau de unde destinul ne împinge mai departe în acelaşi sau nu, sens. Alte cărări, alte alegeri dar cu alte date. Cu bagajul emoţional sau fizic experimental, altul. Să mergem înainte, privind, din când în când peste umăr, spre înapoi. Aşa mi se pare mie viaţa. Aşa interpretez eu destinul. Simplu.
Dar nu atât de simplă mi se părut împăcarea. Nu atât de simplu mi se părut că vin răspunsurile la întrebări. Dar vin. Mai devreme sau mai târziu şi cred că şi asta este hărăzit. Timpul în care te zbaţi, ca un fel de peşte pe uscat…Căutând evidentul, câutând mai multul, nemulţumit cu umilinţa rolului.
Neânţelegând că evidentul, alb sau nuanţe de gri sau negrul, s-a decis cândva şi undeva în spate şi cu mult înainte de apariţia ta, neânţelegând că mai multul este în ceea ce faci tu în culoarea ta, nu în ceea ce face altul, neânţelegând rolul chiar şi umil, a unei simple spiţe dar care ajută roata căruţii Păpuşarului.
Nu toţi am fost aleşi să stăm în căruţa Lui. Dar suntem toţi ai Lui, pe lângă El. Nu cred în întâmplare şi nici în conjuncturi întâmplătoare. Totul are un rost, iar firul din ghemul rostului nu-l pot desfăşura eu. Degeaba-ul meu, nu-i degeaba-ul Lui, El alege când şi cum şi mai ales îl alege pe dacă!
Toţi suntem ca nişte pomi. Cu flori şi fructe. Dar nu tuturor ne e dat să înflorim iar nu toate fructele sunt dulci. Viaţă este şi în pomul cu flori şi în pomul fără de flori. Frumuseţea poate fi dată de culoare, de formă, sau poate tocmai de frumuseţea urâţeniei. Destinul însă, este cel care indiferent de pământ, vreme, încercări sau alte elemente ce intervin, inclusiv mâna de om, el , destinul se împlineşte.