Zile de jelanie

…toată săptămâna mi-a fost somn…dar ştiţi ce somn? De ăla rău, care m-a făcut să închid uşa…şi cum puneam capul pe birou, puteai să-mi fluturi şi un MIG pe deasupra!

Somn de 10 -15 minute, atât şi îmi reveneam miraculos. Azi când plouă în schimb, somn ioc, ba dimpotrivă, am o stare de agitaţie, încă de dimineaţă, groznică.

La job, altă agitaţie…nu ştiu cum şi când m-am trezit cu o problemă ce nu e a mea, e a unei incapabile…cu Arhivele Naţionale. Şi eu acum răspund la adrese ceva de genul: Ba a mătii! Ba p-a mătii! Că de, altă treabă n-am!

Pentru că nu mai am maşină – e dusă la reparat încă de luni – vin cu Costel. Care Costel? Prieten şi coleg, el Costel. Şi mă pescuieşte şi pe mine dimineaţa, după ce-mi duc fata la şcoală. (mai mult…)

Greşeli care costă

Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face!…ohoho, ce-am mai auzit expresia asta şi ohoo ce-am mai folosit-o ca să le arătăm altora copacii din ochi, fără însă să vedem propriile bârne din proprii ochi! Expresia asta sau aia cu pietrele…

De multe ori, aflându-ne în faţa unei situaţii sau în faţă unei (unor) persoane, ne grăbim să judecăm şi nu de puţine ori să tragem şi concluzii pe care să le şi exprimăm, din păcate. Dincolo de latura spirituală, adică cine sunt eu să judec?, ar mai fi una de bun simţ, în care să căutăm în amintirile noastre apropiate sau depărtate, dacă şi noi n-am făcut la fel, cândva.

Spuneam că de cele mai multe ori le şi exprimăm, din păcate. Ar fi mai simplu şi mai corect să ne oprim doar, la stadiul de gândire, apoi să ne luăm fiecare la cercetat. (mai mult…)

Io, într-o zi de marţi

Eu ce mai fac? Bine, mulţumesc.

Încă n-am maşina…dacă dă Duhul cel Sfânt, mâine ar fi gata…Da’ de luat nu pot ca să o iau că trebuie confirmarea de plată…care o să vie…dacă merge Net-ul…dacă agentul constator vede mail-ul, dacă sunt cuminte, dacă mănânc tot…

Şi ce mai fac? Bine, mulţumesc!

De dormit nu prea pot să dorm, fiindcă tuşesc. Nu rău. Doar des. Şi tare. Mă duc în sufragerie să nu-i scol pe toţi, mai trec pe la bucătărie mai iau o pilulă, mai o linguriţă de miere. Când trece, sună ceasul.

Da’ cum mai eşti? Bine, mulţumesc.

Au lăsat nişte unii nişte cabluri pe trotuar. Nu, că le-am văzut. Da’ asta nu mi-a ajutat la nimic, că oricum m-am împiedicat, că erau puse peste nişte pietre. Dacă am căzut? Fireşte, doar sunt om serios nu fac lucrurile pe jumătate! Nu, la dreptul n-am nimic, la stângul e puţin julit, că fură pantalonii buni, se rupseră ei mai întâi. Da’ las’ că nu-i nimic, îi fac scurţi!

Acum dacă aş fi superstiţioasă, cică mă mărit.

În rest, toate cele bune!

Yupiiiiii!… şi nişte prostii…

…De ce Yupiii? Pentru că, ieri, chiar mi-am luat maşinuţu de la reparat! Şi circul…şi e bine…Doamne, ce economie s-a făcut în casă timp de o săptămână şi jumătate!!! Păi se poate să rămâie bani pe card înainte de salariu? Inadmisibil! Eu, sunt nevastă serioasă, ce draq?!! Lucrez din greu la remedierea situaţiei! 😀

****************************

…ziceam şi de nişte prostii, da’ şi astea sunt de ieri.

Venim ieri de dimineaţă (eu,Tanţa şi Costel), ca în orice zi din săptămâna normală şi lucrătoare, la servici. La poartă, însă ne opreşte un domn oarecare cu salopetă neagră şi emblemă de guard pe piept şi ne cere niscai legitimaţiuni. Ce-s ale , bre? Că nu mai văzui de vreo 3 ani documente d-astea, başca că nu mai sunt valabile, zic eu în mintea mea. Mă uit în ochii lui şi îl întreb dintr-o mână: care-i baiu? Aruncă omul ruşinat ochii spre un domn la fel de oarecare ( dar mult, mult mai gras), din spatele lui, care se făcea că controlează un registru. Surâd, dau Bună dimineaţa şi trec mai departe, ca un tanc sovietic. (mai mult…)

Iarăşi şofer

…că a înebunit lupul în Bucureşti a aflat tot bucureşteanul…

Ce de timp pierdut, mă gândesc deseori, stând în traficul infernal de la ora 7 juma şi de la 16 juma. Câteodată visez cu ochi deschişi la zile mai senine, câteodată îmi fac lista de cumpărături pe volan, câteodată mă machiez din mers, câteodată doar privesc la cei din jurul meu, câteodată mai şi plâng/râd la volan, câteodată îmi fac manechiura, câteodată vorbesc la telefon, câteodată privesc cerul, copacii, oamenii din staţiile de maşini, câteodată mai şi înaintez…

Ne-am obişnuit cu normalitatea anormalităţii. Stau şi mă întreb câţi nervi sunt consumaţi degeaba, câte clipe din viaţa fiecăruia dintre noi se duc pe apa Sâmbetei, câte litri de benzină se duc aiurea în tramvai…

Azi, ca de obicei, în trafic. Am privit mizeria din oraş, aruncată de vântul nebun. Superficialitatea şi-a arătat chipul. Nici curat nu ştim să facem. (mai mult…)

Cu ochii pe …

… oală! Adică pe kuktă. Adică…

Greu e să faci, o fasole, o ciorbă de fasole! Cum dă mirosul, cum începe agitaţia…

Copilul se învârte, Stăpânului nu-i mai prieşte somnul, câinele latră, pisica ţi se freacă de picioare, vecinii devin agitaţi, vrăbile devin gălăgioase…mă rog, nu ştiu care este starea gravidelor din cartier!

Greu e să faci o ciorbă de fasole, dacă ai capul mare, plin de alte gânduri…mai uiţi de una, mai uiţi de alta…bine că-ţi aduci aminte, măcar la sfârşit, când e aproape gata…ieri, am uitat de ceapă…aşa că, s-a fiert mai bine!

Ce-a mai râmas în oală, după ? Jumătate! Dap, şi copil, şi Stăpân, şi pisoi, şi căţel…şi eu! Fiecare a beneficiat, ori de ciorba în sine, ori de părţile ei componente!

Ti-am spus…

… o formulă pe care tot o întrebuinţăm…cu toţii, inclusiv eu…

Asistând la o scenă, în care s-a utilizat această expresie, fiind detaşată de situaţie, de pe margine, am privit reacţiile părţilor beligerante- părinte-adolescent, care m-au pus pe gânduri.

“Ţi-am spus”, prima cărămidă spre ” conflictul dintre generaţii”.

“Ţi-am spus”, de cele mai multe ori, e însoţit de datul din cap, părintesc, sau de un zâmbet atotştiutor, sau spus … cu reproş…însoţit de gândul unei victorii, chiar dacă, uneori amare…

“Ţi-am spus”, afectează imaginea de sine.

“Ţi-am spus”, nu este constructiv…

Aparent, în relaţiile cu copii, pare constructiv, dar eu am ajuns la concluzia, că nu e, dimpotrivă! Generaţia tânără are nevoie de libertate, generaţia informaţiei, nu doreşte a fi arătată cu degetul, generaţia adolescentă, nu vrea şi nu-i place, să ai tu dreptate…toate generaţiile au fost la fel! (mai mult…)

Picioruş sau…aripioară?

…cam aşa am simţit, azi, pe propria mea piele…

Ca la orice loc de muncă, mă rog, poate nu chiar peste tot, mai vine unul mai vine altul, mai cu un telefon, mai cu o cârpă minune, mai cu rimel de Avon, mai cu kilu de argint şi gramul de aur…aşa şi pe la noi.

Azi, fu rândul doamnei, cu gramul…Modele multe, şi d-alea şi d-alea, ţuţuieli din buze, onomatopee, vocalize, ale cârdului de femei extaziate în faţă noilor modele, cu prelucrare turcească.

Dacă am rezistat tentaţiei? Ei, hait! Nici vorbă! Punct ochit, punct lovit! Dragoste la prima vedere! Adică, s-a potrivit! La ţanc! A fost ca în povestea Cenuşăresei, după ce restul de doamne şi domnişoare îşi încercaseră norocul! Iubirea fiind împărtăşită! Nimic, nicio raţiunea, n-a mai stat în calea fericirii noastre! Nici măcar Stăpânul, n-a putut opri entuziasmul!

Iniţial am fost foarte încântată…apoi, mi-a venit mintea la cap, ca oricărei neveste adevărate…păi, chiar aşa, să fie ??? Inelu-i, inel, brăţara, brăţară! Dacă le numeri sunt două piese…parcă, acum e altceva…un soi de Magazinul Victoria, 50 de magazine intr-unul singur!!! Asta-i model, clar elaborat, de un bărbat însurat!!!

Aştept, fără niciun interes, nici măcar ascuns…piesa, care să se facă şi inel şi brăţară, şi cercei, şi colier, eventual să se schimbe în funcţie de starea sufletească!

Deci, picioruş sau…aripioară ?

Visul unei femei măritate, pentru o zi de duminică…

…pentru că, ce poate să-şi dorească mai mult, cum poate să se simtă şi mai împlinită? Cum poate să aibă ea o satisfacţie garantată???

În două feluri:

1. să frece un aragaz, după ce a făcut 3 feluri de mâncare, desigur, prăjeala, e şi pe lista de bucate, sau/şi

2. să frece o chiuvetă plină cu vase, cu o manechiură proaspăt făcută, desigur, la manechiuristă!

Ei da, judecând după primul punct, care mă descrie, perfect, mă simt d-a dreptul împlinită!!!! E şi visul mamei mele acolo, vis în care a investit destul!!!!

De punctul doi, probabil, dacă nu chiar sigur, se bucură altcineva, o altă nevastă cu carte de muncă şi indicatori de performanţă îndepliniţi, ca şi mine! Împărăteasa ştie!

…sunt lucruri pe care nu le înţeleg…

…ca de exemplu, despre E-uri.

Adică, înţeleg că ele sunt rele, înţeleg că ele sunt cunoscute, înţeleg că sunt cercetate iar urmările sunt devastatoare în timp, deci înţeleg.

Ce nu înţeleg, este altceva. Nu înţeleg pasarea pisicii moarte, în curtea mea, a ta, a lui, a ei, a noastră. Adică a responsabilităţii…

Păi, ca să mă explic. Există produse cu E-uri, cum există şi produse, fără. Ele se găsesc pe piaţă. Ambele, da? Da.

Eu sunt cetăţeanul. Da? Da. Cetăţeanul cumpără. Când cumpără? Când are timp, de cele mai multe ori după orele de program. Ce cumpără? Cumpără şi el ce îi iese în cale, cu ce bani are la buzunar! Dar cetăţeanul, trebuie să citească, să cerceteze dacă are sau nu E-uri, produs respectiv. Asta dacă mai scrie, dacă nu cumva sunt trecute direct denumirile chimice, pe care el, cetăţeanul- inclusiv, Tanti Florica, de la Dîlga, cât şi Ionel, puştiul de 4 ani- trebuie să le ştie. Ce mare lucru? Cum domne’ să nu ştie atâta lucru??? (mai mult…)