Io n-o mai vreau mărită

…poate doar uşor erectă, da’ mărită NU, în orice caz!

Paradoxală această afirmaţie? Nu v-aţi fi aşteptat, nu-i aşa??!! Şi cu toate astea o mai spun şi o susţin cu toată tăria!

S-a declanşat mărirea în masă. Electorală. Profesorii, funcţionarii publici, cadrele medicale…toţi o vor mărită! Şi nu oricum…cu 50 %, nici mai mult, nici mai puţin !N-o comentez! Să fie clar!

Însă tuturor le scapă, mărirea fără cerinţă, adicătelea aia pe post de prime- 1, 2, 3 câte se poate- că aici e problemă de virilitate, la care se adaugă o mărire, în medie cu 20%, constantă, lunară şi nemediatizată! Cu şmecherie! De 2 ani coeficientul inflaţional nu este acordat, aşa cum nici altora nu le-au fost acordate toate măririle stabile, iar acum în prag de alegeri, sunt acordate prin cumul! Sub masca bunăvoinţei şi nu a firescului! Astea se pun? Oare or avea vreo importanţă? Or conta?

Sunt trei probleme pe care iarăşi!(nah, că devine un obicei!) nu le înţeleg…În primul rând nu înţeleg alegerea momentului, bine, bine e electoral! dar din punct de vedere al situaţiei macroeconomice e o cădere liberă, criza financiară a bătut la uşa şi e deja în casele noastre,stă cu noi la masă, adică dracul deja şi-a vârât coada, iar astfel de măsuri cred io, că nu fac decât să-l scoată pe dracul din casă cu tot trupul lui fioros şi dizgraţios!

Al doilea lucru pe care nu-l pricep, e că, dacă măsurile astea au chiar şi succesurile electorale aşteptate, atunci io n-aş vrea să fiu în pielea celor care vor conduce după…cu o (mult prea) mare suma de cetăţeni cu ea mărită dar flească, adică pe hârtiedoar, cu dorinţă dar cu neputinţă…Faliment, şomaj, sinucideri din pierderi de case, mişcări de masă, preţuri şi ele mărite şi cu certitudine erecte! Era să zic atunci să-i văd, dar această dorinţă parcă nu-mi dă mâna să mi-o doresc aşa de tare…mai bine, nu…

Şi nu în ultimul rând…nu înţeleg ce deja am constatat…ca nici nu mi s-a mărit bine, că deja simt că nu-mi mai ajunge, că am creştere negativă de la un 15 ale lunii, la următorul 15 …Adică, cum vine asta? Ea s-a mărit, iar pentru asta trebuie să ţin la siluetă, strîngând cureua? Tare, din ce în ce mai tare!

Şi pentru că încep să simt presiunea curelei în jurul dragului meu de mijlocel, pentru că din bucătăria mea de gospodină, încep să constat inutilitatea numărului de oale, pentru că mă uit câş la bugetul aprobat şi la mărirea fondului de salarii, care-l depăşeşte, pentru că ratele de la bancă, deja îmi depăşesc venitul meu lunar, pentru că deja simt gustul sălciu de parizer, pentru că kwatt-ul şi mc de gaz a început să treacă la capitolul “de lux”, pentru toate astea şi pentru încă altele, io spun clar şi răspicat:

Mărită, neeeeee, n-o mai vreau bre, mărită! Mie îmi ajunge aşa!

Definiţi cerinţele

…le îndepliniţi, apoi constataţi că asta nu are legătură cu satisfacţia ?

N-am vorbit prea mult despre ce fac eu acolo, 8 ore sau 10 după caz. Azi am fost la cumpărături, o să ziceţi că nu are nicio legătură, dar are, una mare! Pentru că am făcut prima constatare de schimbare de mentalitate, de conştientizare. Deh, o fi ea una singură, ştiu că nu se face primăvară, dar o privesc optimist că poate mai face boboci…

Cum spuneam am fost la cumpărături. Dar nu de oricare. Electrocasnice. Mărunte. Adică un fier de călcat (chiar 2! ) şi un aspirator. Aspiratorul vechi a decedat, cum de altfel mă cam aştept cam la toate produsele, în imediata apropiere a epuizării termenului de garanţie. Sunt produse pentru care câştigul din piesele de schimb, este mult prea mic, faţă de manopera celui de la service, aşa că…

Am început prin a mă învârti printre rafturi. Nedumerită dar cercetătoare a etichetelor de produs, a n+1 modele. M-am decis la un Rohnson. Bun. Are putere? Are! Are aburi? Are! Are nevoie de apă distilată? N-are! Are talpă de inox? Are! Are talpa suficient de mare? Are! E uşor? Este! Preţul? Buuuunnn! Dau să-l iau…Ioc!

Probabil faţa mea, extreme de dezamăgită, a atras atenţia. Un tânăr s-a apropiat şi m-a întrebat dacă mă poate ajuta. L-am privit cu multă mulţumire. I-am expus problema. Mi-a confirmat că acel model nu mai există la raft. Nup. Nici în depozit. Apoi m-a întrebat ce vreau. I-am spus. Şi-a cerut scuze şi a plecat spre raftul cu fiarele de călcat…s-a întors după 3 minuţele cu 4 modele, 4 firme diferite. Fără să-l îndemn, gura a început să-i turuie. Despre fiecare. Fără lux de amănunte. Clar. Simplu. Eficient…Şi eficace, adică cu preţ cu tot. M-am hotârât. Am pus în coş.

Mi-am întors privirea spre raftul din stânga. Tânărul a reacţionat brusc. Ce v-ar interesa? Cu apă sau clasic? m-a întrebat repede. Clasic, i-am răspuns. Am avut cu apă, dar când e să-l cureţi, datorită designului recipientului, mai bine te spânzuri. Nu, şi aşa nu mă omor prea mult după activitatea de a aspira, prin cei 200 de mp, după care inevitabil recurg la diclofenac! Adică una e să nu-ţi fie simpatică şi una e să-ţi fie atît de anipatică încât să o simţi ca pe o corvoadă! Nţ!

Îi spun clar că nu mă impresionează deloc puterea scrisă pe ambalaj…ci cea de aspiraţie…cea care, de regulă, e cam ascunsă. Mă priveşte cu interes apoi îmi pune 2 întrebări, dintre care una surprinzătoare. M-a întrebat de cât sunt dispusă să dau pe el, ceea ce nu m-a mirat, dar m-a întrebat de timpul disponibil pentru activitatea de curăţenie. Am mult sau puţin? Puţin am spus. Aha, zice el, deci putere de aspiraţie mare, preţ rezonabil…şi fără orice fel de sac! îi zic că într-adevăr mă coafează ideea fără sac de hârtie , dar fără sac deloc…Şi tânărul îmi răspunde:

– Doamnă am înţeles că nu aveţi prea mult timp, deci vă trebuie ceva care să nu vă pună pe drumuri. Dacă e cu sac de hârtie atunci, trebuie să cumpăraţi şi nu se găsesc la colţ de stradă, dacă e cu sac textil atunci nu poate fi scuturat în casă!

Rămân năucă!!!! Corect! Jos pălăria!

Îmi prezintă repede trei modele. Aleg la fel de repede. Dau să pun în coş cutia. Tănărul îmi zice:

-Doamna, vă trimit aspiratorul la garanţie. Plătiţi aici în magazin la casa specială pentru electrocasnice, apoi vă ridicaţi aspiratorul de la standul de probe. Poate mai faceţi 2-3 cumpărături, între timp, o să aveţi şi garanţiile completate, doar o să asistaţi la probă.

Îi mulţumesc. Din toată inima. Nu numai pentru cum s-a comportat…ci mai ales pentru cum a gândit.

Când sunt la cursurile mele, atunci când vreau să explic diferenţa dintre îndeplinirea cerinţelor şi satisfacţia clientului, mai concret, îndeplinirea cerinţelor clientului nu înseamnă neapărat şi satisfacerea lui…dau următorul exemplu:

– Doamnelor, domnilor, vă aflaţi într-un magazin de haine. Doriţi, dvs. doamnelor, să vă cumpăraţi o rochie de ocazie, dvs. domnilor, un costum. Vă uitaţi în magazin cu mare atenţie, studiaţi modelele şi materialele, culorile, evident şi dacă există mărimea potrivită. După mai lungi sau mai puţin lungi căutări aţi găsit ce vă doreaţi.

Da, are modelul potrivit, da, are un material bun aşa cum îl aveţi definit fiecare,are o culoare care vă place, are şi mărimea dvs, are şi un preţ ce vi-l puteţi permite. A sta se numeşte : îndeplinirea cerinţelor.

Intraţi în cabina pentru a proba. Rochia, respectiv costumul. Priviţi nedumeriţi în oglindă. Dvs. doamnelor, constataţi că imaginea din oglindă NU coincide ce cea(din mintea dvs!) pe care v-aţi format-o automat când aţi văzut rochia, iar dvs. domnilor la fel cu costumul… Dacă cele două imagini s-ar fi suprapus, atunci s-ar fi numit că sunteţi şi un client satisfăcut!

De aceea tânărul de astăzi, a fost deosebit.

iPhone 11: cea mai atractivă alegere din cea mai bună gamă

Apple a inclus sistemul A13 pe un cip, care include numeroase componente: o unitate centrală de procesare, o unitate de procesare grafică, un procesor de semnal de imagine, motorul neuronal pentru învățarea automată și multe altele. Apple susține că aproape toate aspectele A13 sunt cu 20% mai rapide decât ceea ce am văzut în A12.

Compania spune, de asemenea, că acest cip este mult mai eficient din punct de vedere energetic, ducând la o durată mai bună de viață a bateriei. Și în ceea ce privește bateriile, înregistrările de reglementare au indicat faptul că iPhone 11 are o baterie de 3.110 mAh, în creștere de la 2.942 mAh în iPhone XR.

Apple spune că spatele din sticlă al iPhone 11 este mai durabil decât la modelele anterioare. Dar este încă sticlă, chiar dacă sticla este deosebit de puternică, iar deteriorarea cauzată de o picătură pe o suprafață dură precum betonul rămâne un risc. Functia Unlock iPhone 11 Free inca este necesara pentru obtinerea unui sim cod.

Performanța procesorului a crescut cu aproximativ 15% în majoritatea testelor, în timp ce GPU a înregistrat cifre mai mari. Acesta este un telefon excelent pentru a juca jocuri sau pentru a încerca experiențe AR, nu există nicio îndoială despre asta.

IPhone 11 este capabil să se încarce rapid de la adaptoarele de alimentare potrivite, dar, din păcate, nu vine cu unul in pachet. Încă vine cu adaptorul de 5W, care a fost standard pe iPhone de veacuri. Este păcat – încărcătorul nu este suficient pentru o baterie cu această capacitate. Va dura foarte mult timp pentru a încărca acest telefon.

Noile modele de iPhone 11 Pro vin cu încărcătoare mai eficiente și este dezamăgitor faptul că aceste încărcătoare nu au venit și la acest telefon. A avea un încărcător adecvat mi se pare că ar trebui să fie un standard de bază, nu un beneficiu premium.

…de la grădiniţă citire…

…că am trecut şi prin faza asta!

Atunci am aflat cum merg treburile cu programa şcolară. Atunci am aflat unde este greşala.

Grădiniţa unde a fost fiică-mea era aproape de casă, în drumul meu spre/de la servici. Şi nu particulară. De stat. Mică. Într-o casă veche, cochetă. Cu doar 100 de copii. Covenabil.

Pe directoare o cunoscusem cu mulţi ani înainte. Dintr-un parc, unde eu venisem cu picea la joacă şi ea cu grupa ei la plimbare. Când a venit vremea, am intrat pe uşa grădiniţei ce o conducea şi am rezolvat problema. Sigur, nu doar cu un zâmbet! Dar s-a rezolvat. Trei zile. După trei zile, ne-a chemat, prin mama care avea grijă de copilă în aceea perioadă. Noi eram în şantier. (mai mult…)

cum se nasc…

…uneori poveştile…Yep, şi după o zi de muncă…

Ieri, ca şi azi, a trebuit să merg la servici, asta după o relaxare de o săptămână, acasă. Adică, am plecat cu ceva entuziasm…m-am întors cu ceva gust amar…

Şi pentru că, ca de obicei, nu cred în unicitate…pe drumul spre casă, mintea mea a plăsmuit o poveste…

Deci, poveste(varianta scurtă!) :

A fost odată un cal. Şi calul asta mânca jaratec, era tare fain şi tare nărăvaş. Un armăsar adevărat. Ca să-l poată domoli, pe şaua lui s-au urcat, mai la începuturi, numa’ oameni pricepuţi şi chiar măieştrii…aleşi, pe sprânceană. Cu timpul aceşti oameni au zburătăcit spre alte zări, spre alte împărăţii mai mult sau mai puţin private. Au venit alţii, care văzând calul frumos şi plin de oportunităţi, s-au gândit că nu mai e suficient să-l scoată doar din grajduri şi mulţimea să-l admire, aşa că l-au pus la jug, să mai câştige un ban în plus. Şi bietul de el neavând încotro, în fiece zi slabea mai tare…degeaba pompau în el, care cu jaratec legislativ, care cu jaratec sentimental, mângâindu-l uşor pe coama ce odată fusese sură. Mda. (mai mult…)

Disperarea…

…mă apucă! Sentimentul e ce-i drept la limita inferioară…deocamdată! Că deh, mai are o săptămână la dispoziţie, să-şi arate întregul potenţial!

ÎNCEPE ŞCOALA!!!!

Eu abia, ce m-am obişniut cu serviciul meu, cu eforturi am intrat şi în ritmul lăsat undeva, pe marginea unei piscine, de pe lângă Kemer!!! Fotografiile de prin folderele mele, la care le adaug, pe cele ale cunoscuţilor mei, pun paie pe focul ăsta mistuitor! Ca să nu mai vorbesc, despre alte întâmplări, care au dat înapoi, tot ce-am plătit în concediu! Cam ăsta e punctul de plecare…spre o nouă etapă, la care se adaugă alte responsabilităţi, alte priorităţi, ale nevoi… (mai mult…)

PPP…

…dă nevastă!

Abia acum simt cu adevărat că sunt în concediu. Am gustul lui, febrilitatea făcutului de bagaje, ultimele cumpărături pe fugă şi bineînţeles lăsatul casei în oareşce ordine, ca să nu dau pe pere cât am dat pe mere, la întoarcere.

Săptămâna trecută am măsurat fiecare colţişor al divanului-sofa, cum s-o fi numind, când cu spatele, când cu partea bombată şi dorsală, fie prin poziţia broscuţă, cu o carte la mişto în mâna stângă, că mi-s stângace. Însă, relaxarea nu era totală. Pe-o parte fiindcă, probabil pilulele pe care le iau de ceva vreme repară una şi strică câte alta, pe de alta, fiindcă ştiam de zilele de rechemare la job, din confortabila poziţie. Ceea ce s-a şi petrecut. Şi-ntr-un caz, şi-n hălalalt. E drept, de nebunia călăreţilor, am scăpat. (mai mult…)

Ccelaşi cântec…

…aceiaşi partitură…

Acum 3 ani, ne-am luat inima-n dinţi şi ne-am rupt vacanţele de litoralul românesc, mai precis de Venus cu al ei hotel Florica, la care eram deja clienţi tradiţionali. Înconjuraţi de prieteni, care una-două, hop în pasăre şi ţuşti în belehuzeala turcească şi în plus cu amintiri fie sepia, fie în natură, de netăgăduit şi declanşatoare de pizmă, ne-am orientat şi noi aripile spre. Dacă ne-a plăcut? Ei, cum draq? Vrei vrabie mălai? Fapt pentru care am ciugulit şi anul următor şi anul asta tot aşa ne-am gândit.

La noi, însă, nu e ca la toată lumea. Adică, de fiecare dată e cu peripeţii. Prima oară, hotârându-ne târziu, am stat cu sufletul la gură, până cu 9 ore înaintea plecării, neştiind la ce hotel om ajunge. Era parcă un făcut, cum alegeam unul, cum răspunsul turcimii cazatoare, era de preaplin. Mă rog, treaba s-a rezolvat într-un final. Anul trecut, hotărându-ne din vreme, tot am stat cu sufletul la gură, până s-au găsit locuri în pasărea charter…şi s-au găsit, tot aşa pe ultimele ore…

Nah, după aşa emoţii, ce-am zis noi? Haida bre, să facem un efort şi să rezolvăm totul din timp. Adică, ia banu, na rezervarea şi la zburătoare şi la hotel. Ceea ce s-a şi întâmplat. Deci, liniştiiiţi…

84 de ore, înaintea plecării…hotelul are probleme şi s-a închis…nostim, nu? Noroc că suntem învăţaţi…Luat aseară legatura cu agenţia, aia zic că se rezolvă, noi zicem că, aha. Azi, om afla ce şi cum, dacă şi unde.

Probabil, că unora nu le scrisă în cartea vacanţelor, partea asta cu liniştea. Eu, de azi fac bagaje. Şi le pun în hol. Să mă împiedic de ele, uite-aşa! Sâc!

Despre Ea

…căci este o Ea. Dora.

Mi-am dorit, ne-am dorit, un căţel atunci când avem casă cu curte. Vedeţi? Am zis căţel. Adică un El. Pentru că am mai avut o Ea, la o altă curte, care s-a îmbolnăvit de aceaşi boală mârşavă, în acelaşi loc. Care a murit, acum un an. Era o altă Ea. Bella.

Aşa că, venind vremea, la o altă casă, la o altă curte, am vrut să luăm un El. Am şi pus bani de-o parte. Dar cu cât lucrările în casă înaintau, ne-am dat seama că şi rezerva pentru câine se duce…pe ţevi şi termopan.

Ne mutaserăm de două luni şi nu aveam încă căţel şi nici în plină iarnă nu era vremea. Am tot dat sfoară în ţară, pe la cunoştinţe şi prieteni…dacă ştiu, dacă cunosc…Dar din diferite motive, nu era să fie. (mai mult…)

Zile de jelanie

…toată săptămâna mi-a fost somn…dar ştiţi ce somn? De ăla rău, care m-a făcut să închid uşa…şi cum puneam capul pe birou, puteai să-mi fluturi şi un MIG pe deasupra!

Somn de 10 -15 minute, atât şi îmi reveneam miraculos. Azi când plouă în schimb, somn ioc, ba dimpotrivă, am o stare de agitaţie, încă de dimineaţă, groznică.

La job, altă agitaţie…nu ştiu cum şi când m-am trezit cu o problemă ce nu e a mea, e a unei incapabile…cu Arhivele Naţionale. Şi eu acum răspund la adrese ceva de genul: Ba a mătii! Ba p-a mătii! Că de, altă treabă n-am!

Pentru că nu mai am maşină – e dusă la reparat încă de luni – vin cu Costel. Care Costel? Prieten şi coleg, el Costel. Şi mă pescuieşte şi pe mine dimineaţa, după ce-mi duc fata la şcoală. (mai mult…)