De vreo 3 ani, curg. Anul ăsta, m-am trezit, în primăvară, cu 4 invitaţii la nuntă…
A fost o vreme când îmi doream din suflet să merg, de drag. Nunta mea a fost simplă, naşii, mama, mamaS şi-o prietenă. Cu materialul luat din Magazinul Bucur Obor şi croit două case mai încolo. Cu buchete făcute cu mâinile mele. Ca şi lumânările de nuntă. L-am întrebat pe preot cât trebuie să fie de mari lumânările şi ne-a arătat un creion. Nu cantitatea de ceară contează ci flacăra, ne-a răspuns. Am cumpărat lumânari de botez.
Era pentru noi, a noastră. Atât. Şi atunci, săptămâna de miere , am făcut-o tot pe împrumut, dar nu de la bănci că nu ne-ar fi dat… n-am fi îndeplinit condiţiile…
Acum, nu-mi mai doresc participarea la niciuna.