Performanţă…

…ieri dădeam agale cu mătura pe hol. De pe scări fiică-mea ne urmărea cu privirea, adică când pe mine…când pe Pusi care se afla în braţele ei… un fel a spune se afla…fiindcă biata pisică, stă în toate poziţiile şi sensurile, inclusiv giratorii, când se află în mâinile fii-mii. Curioasă, e doar supunerea de care dă dovadă, la ea, iar la restul populaţiei din casă, ba.

O aud pe fii-mea cum vorbeşte cu pisica, de parcă aceasta i-ar fi copil…Şi la un moment dat zice:

-Mă iubeşti? Mă iubeşti! răspunde tot ea…uitându-se la pisoi…apoi exclamă, uitându-se lung la el: Zâmbeşti!

…întorc şi eu capul, să văd scena. Fii-mea ţinea pisoiul cu capul în jos…o ţinea de labele din spate…

-Uite, mama, îmi zâmbeşte!!! mi se adresează de data asta mie.

Măturând în continuare…îi răspund:

– Te rog, când îţi spune, prima oară ” Mama”…să nu mă chemi! …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *