…de clasa V-a…
Am început ŞCOALA, adică timpul testelor predictive…s-a sfârşit…şi era notelor de catalog, contribuabilele la medii, a început…
Rând pe rând, fiecare profesoară le-a dat testul…notele nu era rele, mai un 8 mai mulţi de 9. De bine. Ziceam eu. Cu 9 în testul predictiv la mate, nu erau probleme. Ziceam tot eu. Dar marţea trecută…am aflat rezultatul testului adevărat…tot un fel de nouă…numai că pentru asta trebuia să stau în cap, ca să-l citesc tot 9…Şi-am stat o săptămână după ce l-am aflat…pentru că am mers cu mărirea înainte…
Ce-a însemnat mărirea asta?
Pentru un punct – să se scrie de 10 ori testul
Pentru cel de-al doilea punct – 50 de probleme, dintr-o culegere
Pentru cel de-al treilea punct – alte 50 de probleme din altă culegere…
Muncă multă, 100 de probleme…care zic eu, de stricat nu are cum să strice. Plus o activare de ambiţie, care nici asta nu are cum să strice, mai mult se cam simţea nevoia…Şi Mica a muncit pe brânci, nu tu pauză seara, nu tu pauză dimineaţa, nu tu calculator şi asta în paralel cu celelalte lecţii…
Mă rog, fuse şi se duse, a venit copilul aseară acasă cu carnetul de note, cu nota întoarsă, ca mă durea capul de cât am stat cu el în jos…
Acum vorbesc şi despre altă latură, o latură care-mi aminteşte de cojile de nucă şi de epoca în care mă prezentam cu tata tuns la şcoală…da’ cu matricola pe umăr!
Testul de scris de 10 ori…la mate???? Hai, că la română – ca să facă scrisul frumos şi glezna subţire, hai la o materie, unde anii, sau poziţia geografică ori misterul celulelor din firul de ceapă, trebuie reţinute, la astea poate există o logică! Dar la mate? Ce rost are să înveţe un exerciţiu când el reprezintă doar un exemplu??? Mie-mi dă cu zecimale…Şi în somn cred că ştie cerinţa punctului 3 din testul din data de…sau şi mai rău, a învăţat un exerciţiu ca pe o formulă…
Bucuria copilului a fost imensă. Presiunea pe care a resimţit-o copila mea, abia acum am realizat-o! Vorbeam cu ea pe drumul dinspre şcoală, folosind situaţia şi încercând să subliniez importanţa atenţiei, a concentrării la teste, că e greu să corectezi după. Reacţia ei a fost:
– Da, da, nu-mi mai trebuie!!! Să nu mai aud o săptămână, please, please, please???!!! Acum pot, pot, pot să mă joc la calculator…bineînţeles după ce-mi fac temele!!! …şi-mi face semnul de îngeraş…
Morala…hmm, să mai spun că am căzut iar în cap…???