…meseriaşul…

…adică Eugen, instalatorul…

De un metru şi un pic, cu capul mare, cu buza inferioară resfrântă, pe principiul mie-mi plouă în gură…mă trezesc, ieri, cu el în birou…

-Doamna, am venit să schimb robineţii…de la calorifer…şi-şi aruncă o geantă plină de scule şi zornăindă sub biroul din faţa biroului meu.

Mă uit la el, îl cunosc prea bine…

Trage aer în piept…

– Ma duc să aduc piesele…şi pune accent pe piese, de parcă mi-ar monta o centrală termică…şi pleacă.

Dracul, îl mai vede pe-asta până la sfârşitul programului…poate doar la cârciuma de peste drum…

Aşa a fost, la sfârşitul programului Eugen revine. De fapt un alt Eugen. Unul şi mai tupeist, mai cocoş, mai mitocan, duhnind a ţuică proastă. E nemulţumit că n-a găsit piese…Mai zice câte ceva…Sare calul ambalându-se ca prostul. Îl dau afară din birou. El pleacă supărat. Mi-mi pare rău că mi-am lăsat piciorul pe podea.

Azi revine. E prea de dimineaţă. E umil. Slugarnic. Greţos. Dă, Buna dimineaţa! Îi răspund scurt.

-Doamna, nişte ziare vechi n-aveţi p-acilea?

Iar mă uit la el. Citeşte în ochii mei blânzi că n-am. Iară pleacă. Vine înapoi…aduce două şuruburi…se bate cu caloriferul. Şi cu ciocanul. Vorbeşte singur, sau se ceartă cu el.

Strânge robinetul. Dă să-i pună şi un manetă, un fluture…e treabă grea. Nu merge. Mai bine zice ca n-are! Îi înfige un mâner de plastic…da’ n-are şurub, că nu ştie de ce nu se potriveşte, apoi se uită lung la şurubul din mână şi la locul unde ar trebui să-l înfileteze…Dă cât o fi ? …

-Doamna, io, n-am şurub…da merge şi aşa, o să vin io, când oi avea şurub…şi pleacă.

Îl las să plece, mă ridic de la birou şi mă duc să mă uit…sper că atunci când or da drumul la căldură să nu fiu în dreptul caloriferului…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *