o leacă înghesuială…

…mda, şi o pasă una mai proastă. Nu-i bai. Se poate.

Săptămâna asta am fost mai absentă. Motivat. Mai o măsea, mai nou un pulseu de tensiune. Mare chestie, doar mă aşteptam să apară şi asta, nu? De la 40 în sus dacă nu te doare ceva, se spune că ai murit! Nu e cazul! O să treacă că doar n-o să rămână o veşnicie.

Pe la şcoală, numai linişte şi pace nu e. Ba e grevă, ba nu e grevă. Profesorii sunt încordaţi. Copiii la fel. Părinţii, preiau.

Alaltăieri copila mi-a venit plângând…Doamna de română a hotărât să nu meargă la Olimpiada de română. Că nu e suficient de pregătită. Şi că n-o interesează diplomele obţinute până acum. Mai mult, copila i le-a dus să le vadă, doamna i-a dat cu flit. Doamna mamă, ieri a purtat discuţia cu doamna cu pricina. Pe ton molcom. Da. S-au văzut şi caninii. Rezolvat. Copila merge.

Când ne-am cunoscut, eu şi soţul meu, am constatat că avem cel de-al doilea prenume legat de acelaşi sfînt. Apoi când copila noastră a venit pe lume, ne-am gândit să facem la fel şi cu ea. Ne-am legat de ziua asta, să fim toţi trei alături, să ne bucurăm, un soi de sărbătoare familială. Numai că, de data asta copiliţa n-o să fie altături de noi. Pleacă în excursie. Sâmbătă sărbătorim. Ne sărbătorim. Cu chef şi voie bună. Şi cu cine ne-o umple casa.

Între rest lucrurile mărunte. Care îţi fură din timp. Parcă rămâne din ce în ce mai puţin. Nici organizate miniţios nu mai prididesc la ele. Of, şi tot timpul apar altele şi altele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *