…să presupunem, că azi e o zi cu soare, cu mult soare, că păsările ne şoptesc cuvinte demult uitate, cum ar fi dor, iubire, călătorie, flori, bunătate, bunăvoinţă, înţelegere, altruism…să presupunem, că nu ne doare nimic, să presupunem că ne e bine, că suntem liniştiţi, că viaţa merge în sensul care trebuie, că nu mai există nedreptate, copiii bolnavi (ca şi oricare altcineva!) sunt ajutaţi imediat…. să presupunem că legile sunt drepte şi aplicabile în aceiaşi măsură tuturor, să presupunem că fiecare ştie ce să facă, pentru că-i place, (nu din obligaţie), pentru că fiecare face ,doar ce ştie mai bine.
Să presupunem că nu mai există conflicte, că nu mai există ură, să presupunem că nu mai există durere. De nici un fel. Doar să presupunem.
Să presupunem, că suntem fericiţi. Că invidia şi răutatea sunt doar nişte relicve uitate, rar vizitate, într-un ochi de muzeu. Să presupunem că nu ne plictisim, gândindu-ne unii la alţii! Că vrem să ne completăm, că vrem să facem numai bine! Să presupunem!
Cineva spunea acum câteva zile că e greu să schimbi lumea , dar nu e imposibil. Aşa este, doar cu o simplă condiţie. Nu, nu e vorba de bani, nu e vorba de averi, nu e vorba de educaţie…ci doar de inimă, să fie BUNĂ! Să vrei, să faci compromisul, nu numai atunci când ai nevoie tu ca om, când ridici mâinile spre cer cerând îndurare, ci atunci când îi priveşti pe ceilalţi ca fiind oameni, ca şi tine! Când esti umil pentru că eşti un simplu OM, care nu ai dreptul să judeci, şi să nu te crezi un Dumnezeu, împărţind dreptate!
Să presupunem, că lumea asta e lipsită de nevoi, că zâmbetele sunt calde, că abia aşteptăm să ne împărtăşim realizările, constructiv, să presupunem…
Să presupunem că e cald, că e soare…că fluturii ne vorbesc despre visele realizate, că timpul e doar pentru trăirea în bucurie şi speranţă împlinită!
Să presupunem…că doar nu doare…şi poate o mai rămâne şi ceva!