…mno, de casă…cu noi în casă!….Sau cum să trezeşti un cartier…
Veseli şi zblogii ne-am întors aseară acasă…22,30, oră decentă. Toate bune…mai puţin alarma casei…care ne avertiza cum că i s-a terminat bateria…Fără chef de schimbat, cu toate că există rezervă, al meu s-a gândit că e şi mâine o zi… Toate bune, numa’ că piuitul, peste noapte…nu era chiar ce ne-am fi dorit…aşa că…
Şurubelniţe, coduri, instrucţiuni…toate…la îndemână…că doar n-o fi foc să facă pauză peste noapte…numa’ dacă ne-am fi şi adus aminte …că sunt şi două independente…atunci chiar că ar fi fost bine!
Noo, apăi tulai Doamne, când o simţit bestia cu goarne…că i s-o tăiat alimentarea…Şi când ş-o dat trumul la trompete… vecini la telefon, vecini pe garduri…şi lighioana: sună, sunnă, sunnnnăăăă, SUNĂĂĂĂĂĂ!
Ce coduri, ce fire…un sfert de ceas…n-a mai vrut să recunoască nimic! N-avea mamă, n-avea tată, iar mătuşi-sa decedată de mult! O maşină de jandarmerie pe stradă, un bărbat cu fes şi canadiană ieşit pe juma’ pe geamul de la etaj…Oi,Oi,Oi, oi, oi! Lanterne cât cuprinde! Mai ceva ca la discotecă! Da’…cu participarea in pijama şi bigudiuri în cap…la ferestre! Şi toţi dădeau din cap fericiţi…
Aşa că…unde era vorba de lene…după sunetele scoase şi adrenalina la maxim… al meu, n-avuse încotro şi schimbă şi bateria, bestia TĂCU! Nah…n-ai chef bade de mine…da’ eu am de tine!