nu-i frumos…ce e frumos

…e frumos ce-mi place mie.

D-alungul timpului orice femeie işi face propriul stil vestimentar, după cum i se potriveşte sau, aşa ar fi de preferat. Aşa şi eu, am propriul meu stil. De exemplu, ţinutele mele sport sunt mai puţin prezente în dulap…2 perechi de blugi, o fustă şi-o geacă… Ştiu, ştiu e apanajul tinerilor! Însă pe mine, m-a avantajat stilul elegant dat de pantofii cu toc, fustele petrecute sau cu şliţ în faţă dar mai ales rochiile pe bie. Şi le-am tot achiziţionat. Încă mai port fusta neagră luată în 1994 sau fusta petrecută luată cred, din Germania…cum, încă mai am cele n’şpe fuste scurte sau lungi de pe vremea studenţiei. Sau, rochia verde tricotată!

Cu costumele m-am împrietenit ceva mai târziu. Şi nu mă omor după ele. Bine, sunt costume şi costume. Deja, jinduiesc de câteva zile la unul văzut într-o vitrină… N-aş fi crezut că sunt în stare de astfel de pasiuni!

Culorile…hmm, şi aici e ceva statornicie… am 3 preferate : verde, maro şi negru. Mama tot încerca să mă împrietenească cu albastru…iar eu, nu vedeam decât halatul de aprozar a lui Nea Costică! Cu timpul şi roşul mi-a făcut cu ochiul şi griul şi movul şi galbenul..de fapt, toate sunt frumoase atâta timp cât sunt aşezate pe piesa potrivită. Da, şi albastrul.

Mai de curând, în garderoba mea au intrat sarafanele…eeee, acum doar nu sunt 200..sunt două şi luate în timp de un an.

E stilul meu de 25 de ani şi nu renunţ uşor la stilul meu. Doar îl înnoiesc, din când în când…nah, oferta e mare şi drumul până la şi de la servici…e lung!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *