dică, gata cu mâncărurile şi preparatele şi bucatele şi toate cele de îngurgitat.
Gata, a spus, ficatul meu. Şi asta, fără de mari excese.
Ciudat organism mai am…cum se simte ameninţat, cum reacţionează cu impulsivitate. Aşa a fost de când mă ştiu.
Fumez prea mult? Sare de coadă în sus şi nu mă mai lasă să respir… Mă îngraş prea mult? O parte a corpului meu reacţionează, se înroşeşte, devine dureroasă şi mă obligă să-mi doresc, să fac totul să dau jos kilogramele alea în plus… Efort fizic prea mare şi prea susţinut? Ei, atunci mă pune pe butuci…îşi ia un cuţit cu vârful ascuţit şi mi-l bagă între coaste …până la ficat, “mângâindu-l” fără milă… Trag de mine cu inima şi cu sufletul pus pe jar?
N-am decât, dar el are grijă de mine şi-mi dă stări de somnolenţă, dacă tot ţin morţiş, atunci s-o fac în vis…Am mintea prea încărcată? Tabula rasa la mansardă (mai senină ca o floare!) şi m-a rezolvat…Sunt prea supărată? Atunci, îi împlineşte visul soţului meu…îmi ia graiul, adică pur şi simplu mă face mută la propriu şi nu la figurat! Şi tot aşa…deci, nu prea mă lasă să-mi fac de cap, fiind de-a dreptul violent.
De ieri… mi-a zis GATA. Aşa că, numai mâncare să nu văd…să nu miros…E inutil să mai spun că dacă, şi zic dacă, aş fi luat şi eu ca omul ceva în plus acolo de sărbători…în dimineaţa asta am constatat că treaba e rezolvată…Acum să vedem cât m-o ţine…deocamdată, însă… cafea, ceaiuri şi apă…multă. Nu, eu nu mai intru în bucătărie!
Şi, nu e cazul să mă gândesc la altceva, neeee, galbenă nu sunt, deci icter n-am, becurile sunt toate la locurile lor…deci sunt… sub ele…