Acum 20 de ani într-o anumită conjunctură, am cunoscut o profesoară de matematică. Nu era a mea, adică n-am cunoscut-o din poziţia învăţăcelului…ci din poziţia altui om …la o cafea! Ciudată e viaţa, nu? Habar n-am dacă ce mi-a spus atunci a fost real sau nu, şi cred că nu asta e important, cred însă în esenţa ziselor ei.
Îmi spunea că orice problemă se poate pune într-o ecuaţie…că are o rezolvare, că ea a încercat şi a reuşit să-şi pună problemele cu x şi y şi z…să le tragă câte o integrală, o derivată, sau mai ştiu eu ce , şi că în final avea şi un rezultat, mai mult, aşa, derivatele pot fi stăpânite conştiintizându-le. Că totul e o chestiune de matematică. Dar, ea, cu toată pasiunea ei pentru matematică, n-a reuşit să pună sănătatea într-o ecuaţie. Că matematic, nu se poate.
De atunci, aşa cum spuneam, au trecut destui ani. Am constatat că sănătatea o ai sau nu. Variabilele ei nu ţin neapărat de vârstă, de conjuncturi, de expuneri, de mediu, de … şi cred că ţin doar de Dumnezeu…şi e mai greu să-l pui într-o ecuaţie pe El. Adică imposibil. Probabilistic vorbind, are dreptul exercitat de a face Minuni. Şi le face. Dacă vrea. Când vrea. La cine vrea. În fiecare zi.
…să mai bem o cafea…