Alaltăieri de dimineaţă…stând la semaforul de pe podul Cotroceni, priveam agale Dâmboviţa în căutarea cu ochiometrul a una bucată raţă cu tot cu boboci…pe care, n-am mai văzut-o. Prin mişcarea gâtului de la dreapta la stânga, ochii mi s-au lovit de un poliţist tinerel, numa’ zâmbet şi bezele, către şoferita unui Peugeot 206, mic şi negru…Gândul meu s-a dus către reclamele tip Vodafone, dar de data asta vizionate live…Normal, am zâmbit şi eu şi mi-am văzut în continuare de căutatul raţei…
Ieri dimineaţă, aceiaşi intersecţie, dar la viteza IIIa…şi micul meu Polo trecând vijelios pe verdele semaforului, spre pod…Nu mică mi-a fost mirarea când, la cei 40 km la oră …am văzut cu coada ochiului cum am trecut pe lângă tinerelul poliţist cu palma întinsă spre sensul meu de drum…era inutil să mai pun frână, oricum aş fi trecut frânată peste cei 3-4 metri de intersecţie, fapt pentru care n-am schiţat niciun gest şi m-am oprit direct pe pod…
Poate că lucrurile nu erau aşa de…dacă, atunci când i-am luat faţa şi l-am lăsat mut în uimire, nu vorbeam şi la telefon…şi, centura pentru care nutresc un mare dispreţ, n-ar fi lipsit cu desăvârşire…Omul, a parcurs cei câţiva metri până la mine, eu deja culisasem geamul şi scormoneam cu mâna dreaptă dupa acte…Nah, acum, am făcut-o, am făcut-o!
Însă…odată apropiat şi fără nicio introducere, îmi spune:
– Doamnă, la vârsta dvs … nici nu m-am aşteptat la aşa ceva! Ar fi trebuit să fiţi un exemplu pentru tinerii conducători auto, din trafic! Nu sunteţi atentă, vorbiţi la telefon şi, nici nu aveţi centură!
Instinctiv, am vrut să-i răspund, că-l rog frumos să nu-mi pună fiola, că :
Mă jur…că e ultima dată când beau dimineaţa la volan…că, promit solemn …să cer voie altădată proprietarului maşinii când plec cu ea şi că, acum mă duc să fac credit, ca să-mi iau permis!
M-am abţinut, n-aş mai fi ajuns la servici prea curând… mi-am scos din torpedo găletuşa cu nisip şi iar, mi-am turnat-o în cap! Mi-a fluturat mână cu scopul de Cară-te…ceea ce am şi făcut, fără să mai stau pe gânduri.
Plecând, o oareşce jenă, stinghereală…chiar apăsare în timpane, m-a săgetat usturător…”Doamnă, la vârsta dvs…” Hmm…şi nici nu eram la costum…
Bre, mai bine-mi dădeai amendă! Nah!