Departe de haosul capitalei,

departe de ştirile bulversante, departe de canibalii moderni(am să scriu şi despre asta cândva) în vacanţă, după desprinderea de noţiunea de program şi în relaxarea totală a unei libertăţi bine delimitate, a unei stări în care zâmbetul şi bunăvoinţa predomină, mi-a venit în minte expresia asta.

Expresie, pe care o folosim de multe ori în viaţă. Rostită, ori doar gândită. Previzibilitatea din fiecare dintre noi. Referitor la cei ce ne sunt pe lângă. Unii zic că-i rea, alţii, zic că-i bună. Depinde din ce unghi. Şi mai ales, în ce scop. Pentru numai zâmbetul propriu, pentru numai zâmbetul celuilalt sau pentru cât mai mult zâmbetul comun.

Previzibilitatea maselor şi modul de reacţie a dus la manipularea lor, o ştiinţă, cândva iniţiată ca teorie explicită, de Freud. Alt capitol.

Previzibilul individual, hmm, ţine de gradul de cunoaşterea al celuilalt, de cât de empatic ai fost şi eşti în relaţia cu el. Gândurile rostite sau nerostite ale celuilat sunt pentru tine, ca o “carte deschisă”. Nu aşa, se spune? Fără să vrei, fără efort, te obişnuieşti, ştii. Eşti în pielea lui. Comfortul dat de preîntâmpinarea reacţiilor negative este bază pentru o relaţie constructivă.

Să faci ce ştii că-i place şi celuilalt. Un consens, rezultat dintr-o comunicare anterioară, cu condiţia de a auzi(ceea ce nu-i acelaşi lucru cu a asculta), de a te implica în celălalt, de aţi dori bucuria celuilalt. Micile compromisuri, tabieturi, reciprocitatea acţiunilor, punctele de plecare ale relaţiei întru identitatea de păreri, îndeplinirea dorinţelor în egală măsură. Ataşament, sau iubire. Depinde de felul legăturii. Prietenie sau iubire. Dacă asta vrei (un echilibru) şi te interesează(celălalt, aşa cum e). Adică zâmbetul comun. Linişte şi stabilitate.

Pentru celelalte două variante e doar, fie încrâncenare, cu tot efortul de schimbare, fie dezamăgire, cu tot cu tristeţe. Cui, îi plac ? De una ne plictisim, chiar dacă iniţial ne-a stimulat. Oboseală psihică, tradusă prin alte sentimente: lehamitea, indiferenţa şi nu în ultimul rând, coborârea celuilat de pe piedestalul sentimentelor pozitive îşi spun cuvântul. Îndepărtează. Distanţează. De dezamăgire şi tristeţe, fugim cu toţii. Reacţii imprevizibile. Detaşarea şi dezinteresul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *