De două zile…încerc să mă obişnuiesc cu normalitatea…

Care normalitate? Aia pe care o regăsesc în cuvinte, propoziţii şi fraze coerente, complementare şi mai ales logice şi aplicabile!

De ceva timp -ohoho, cât!- uitasem cum e să ţi să vorbească normal, colegial, constructiv. Ieri a fost prima şedinţă. Ne-au adunat pe toţi capii să ne aducă la cunoştinţă ce, cine, cum şi de ce. Noul om din frunte ne-a vorbit 30 de minute. Au fost 30 de minute de discurs ca la carte! Habar n-am avut când a trecut jumătatea aia de oră! Ştiu că a început omeneşte cu o strângere de mână şi o urare pentru fiecare, ştiu că a ştiut să ne capteze atenţia încă de la început punând bine punctul pe “i”.

Ştiu că ne-a explicat foarte bine situaţia în care ne găsim. Ştiu că ne-a atras atenţia asupra unor probleme esenţiale. Ştiu că ne-a pus la treabă prin implicarea în actul managerial. Ştiu că ne-a spus şi o pildă cu mult adevăr şi cu multă aplicabilitate în situaţia noastră. Ştiu că am plecat năucă.

Şi apoi..au urmat măsurile administrative…scurte şi de esenţă…da, au apărut public şi documentele de care aveam atâta nevoie! Roţile au început să se învârtă! Angrenajul se urneşte…rotiţa mea a prins viaţă!

Azi, pusă pe treabă am descoperit că nici să mai compun o sinteză nu-mi mai este la îndemână! Am simţit opinteala ieşiri din ritm…Entuziasmul reânvierii însă şi-a spus cuvântul…am reuşit să mă adun, am reuşit să mă urnesc! Doamne ce bine e când te duci cu chef la servici! Când ai de ce!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *