Aşa sună mesajul unui amic …Mda, are ceva logică. Mesajul cu pricina nu-i de azi, de ieri şi poate nici n-aş fi zis nimic de el dacă…
Pe două camere, din casa mea, la etaj proprietară e o altă familie. Care nu mai locuieşte aici de multă vreme. Care au tot închiriat proprietatea. Care au încercat mai apoi s-o vândă. Care la preţ de 4000 de Euro/mp. Care nu s-a înghesuit nimeni s-o cumpere, cu atât mai puţin eu. Care din această cauză au reînchiriat-o, din decembrie.
La un el şi o ea. El un tânăr de vreo 45-50 de ani, englez pe paşaport şi jepp în faţa porţii. Ea o tânără de vreo 35-40 de ani, româncă de succes. Cu troleibuz în colţ. El cu chelie. Ea brunetă. El stă toată ziulica acasă. Bate cuie. Ea lucrează. Nu bate cuie.
Şi ca să revin la mesajul din titlu…care fac. Dimineaţă…şi seară. Or face-o şi la prânz, da’ eu nu mi-s acasă. Iar în weekend, spre marea mea bucurie, pleacă d-acasă…
Cu strigături. Şi văitături. Şi cu multă bucurie.