Nu mi-am pus în cap să vorbesc despre job, adică ce hotărâm acum, schimbăm până peste 5 minute. Nici despre instituţii cu baze de date regionale sau naţionale, care trimit zeci de formulare pentru completat. Nu, nu vreau nici să-mi amintesc nici despre hârtiile interne care aşteaptă într-o dezordine controlată…pe biroul meu. Astea sunt cotidiene. Oricum le vine rândul la toate după importanţa, iar termenele nu mai reprezintă nimic urgent.
Nu vreau să zic nimic, nici despre şcoală. Nup. Oricum, numai ea mi-ar da un motiv şi un subiect zilnic de scris. În fiecare zi se întâmplă ceva. Mai nou, se schimbă conducerea, cu valurile inutile. Zic inutile, pentru că totul e bine calculat. Pe liste. Aia, e a mea. Aia, e ta. Dacă capul e al tău, gâtul e al meu şi vice-versa. Şi în plus, şi ieri şi azi am lipsit/lipsesc de la apel. Avem copil uşor răcit, cu temperatură, care stă acasă.
Nici despre gospodăreală, nu zic, că şi asta e zilnică şi trebuie să fac câte ceva. Pe grădinuţă o aştept să iasă din statutul de boboc. Deci, nu.
Cum Ghost, bagă băţul prin gard de ceva vreme cu concediul lui, m-o apucat şi pe mine zbuciumul de numărat de zile până la … pauza de 2 săptămâni..Dar ele sunt sigure, adică sunt aşezate şi vin una după alta, cum le-a fost scris. Problema mea e, că habar n-am unde mă duc la sfârşitul numărătorii. De ieri am început să caut. Mi s-au împleticit ochii pe oferte şi Excel-uri. Ameţită, la un moment dat, am pus mâna pe telefon.
În capul meu părea o treabă simplă. Io să zic cerinţe şi buget, ei (agenţiile de turism) să bage pe mail oferte. Io să aleg, ei să-mi rezerve. Io să plătesc, acum, parţial sau integral, ei să se facă cu un client. Interesantele vremuri…m-au pus în diverse ipostaze. Ba…pe pretext de : “Cum adică, să vă caut eu hotel???? Noi nu facem decât recomandări!
În plus un copil la 12 ani, e adult!” şi zdrang cu telefonul, de mai lipsea doar calificativul…pentru mine(dar-ar criza în voi!), până la “vă pup”, “vă sărut”, “scumpa mea”, ” sigur că găsim”. Şi am primit imediat, vreo două oferte. Ce m-au băgat într-o ceaţa şi mai adâncă. Acolo unde sunt bune hotelurile…au probleme cu serviciile. Acolo unde sunt bune serviciile…au probleme cu hotelul. Acolo unde ambele sunt bune, nu e putinţă.
Cert este că, încă sunt în faza de aşteptare. Că încă, nu ştiu. Sentimentul cu luminiţă la capătul tunelului, n-a apărut.