Bucăţi mai mici sau mai mari.

Totul e să nu atingi. Cam aşa sunt.

Nici nu-mi dau seama cum am reuşit să le finalizez. Robot. Pe pilot automat. Ceea ce mi-a prins bine. Nu tu gândit…ci doar muncit. Făcut sarmale, făcut ciorbă. Uitat cruciş. Ceva nu era în ordine. De ce aveam două oale de ciorbă? Una strict cu zeama, una strict cu perişoare??? Combinat în cratiţa înaltă cu diametrul de 50 cm. Venit al meu soţ. Bulbucat ochii. Ce-i aici? Ciorba de perişoare…Bre, asta-i oala de la cantină! N-am putut să-l contrazic. Ridicat din umeri. Ieri la 11,30, mă tot gândeam ce-am uitat…Friptura. Într-o oră jumătate??? Trei tăvi??? Evident, în cuptor nu intră decât 2 concomitent… Socoteala simplă…facem pauze mai mari între. Reuşit manevra.

Masa…Mare. Familie. Super. Umplut inima. Mobilizare generală la pus masa, sculat masa. Maşina de spălat vase, funcţionat non-stop. Tropăieli şi multe glasuri de copii, mai mici sau mai mari. Disperat pisica. Nu-i bai, să se înveţe. Afară a început să plouă. Plecat copilul nostru cu copiii ceilalţi. Strâns inima. Ea 12…ei de la 20. Habar n-am ce i-au auzit urechile. Venit copil şi copii fericiţi, 4 ore mai târziu şi 2 telefoane d-ale mele…Un sigur comentariu de-al ei: Mai vreau! Un singur comentariu de-al meu: Cu nepoatele, oricând!

Vecini mâncaţi dar însetaţi, sărit peste gard. Reluare în variantă restrânsă. Final la 1 noaptea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *