Când am luat casa am luat-o cu toate cele bune dar şi cu toate cele mai puţin bune. Ca pe un căţel. Frumos, drăguţ şi jucăuş, dar plin de purici şi căpuşe. Priorităţi, priorităţi, priorităţi. Trebuie, trebuie, trebuie. Buba, buba, buba. La cap, la cap, la cap. Adică, de ce să treacă aşhea, weekendul degeaba? Ha?
Şi în plus, niţică diversitate nu strică nimănui! Aspirator, aspirator, aspirator,cratiţa, oală, tigaie,maşină de spălat, rufe de întins, praf de şters? Monoton! Deci, ce era mai frumos, mai minunat, după o săptămâna de curs? Cum aş fi reuşit să mă pregatesc mai bine pentru una nouă?
O altă primăvară, o altă renaştere. O altă prioritate, un alt obiectiv tăiat de pe hârtie. În urma lor, rămâne imaginea schimbării a ceva. Şi asta mă bucură. Grădinuţa acum are altă culoare, altă imagine. Ea, cu fiecare fir de iarbă şi fiecare floare înflorită mi-a arătat dragoste, era momentul să o încadrăm şi noi, în haine noi.
Abia aştept să avem timp, să vopsim şi pergola şi masa de curte în aceiaşi nuanţă cu care am vopsit gardul…probabil în weekendul viitor.