Am o săptămână şi un pic din asta, de când Şobo se pare că a emigrat. De bună voie şi silit de împrejurări. Atât. Desigur că în absenţa gropii din grădinuţa mea, ochii îmi sunt liberi orientaţi spre ” cum creşte iarba…cum dă frunza…şi, iote laleaua”! Grădinţa e liniştită. Io, oarecum. Nah, când nu fac prosti, adică rar.
Stau de 4 ani la casă. Traiul “pe pământ”, nu era o noutate. Ştiam cum e cu datul zăpezii din curte, cum e cu măturatul frunzelor, copilitul viţei-de-vie, săpatul, praful, jgheabul…şi în cazuri extreme, de mers cu barca prin beci. Pentru toate astea eram pregătită. Nici micii şoricei de acum un an (aia maro şi drăguţi cât bănuţul de 50 de bani) nu m-au speriat, nici cu Şobo, nu-mi băteam capul, dacă al meu nu ar fi dezvoltat mental şi oral, proiectul imobiliar subteran, subminând grădinuţa…nici suma de păienjeni din colţurile casei care fac pui şi ei, puii, scoală cartierul când îmi declanşează alarma (de-o să am vreo babă într-o zi pe conştiinţă!) …iar de mâţele, din pod, străine de familia noastră , ce se mai bat câteodată, nici atât! Pentru toate am achiziţionat la greu, SDA -uri! (SDA-Scule şi Dispozitive Ajutătoare 😛 )
Numa’ că de câteva zile, dădui de alta…FURNICI! Normale, mici şi negre… Bântuie nestingherite în toată casa! Bineînţeles că sunt cu sprayul de goange într-o mână şi cu papucul în cealaltă! Dap, şi cu pliciul între dinţi! Deci, oi prididi! Le fac io şi p-astea să emigreze!
Dar, o ştiţi pe CEAKI? Da, da, da păpuşa CEAKI…AIA !!! Ei bine, PUSI, în loc să-şi vadă de somnul ei, de linsul blănii sau spălatul labelor…ia poziţia fixă cu ochi sticloşi…de atac! Nuuuu! Doamne Fereşte, nu spre noi, că dacă era aşa, nu se mai povestea! Fie pentru că nu mai era povestitor, fie fiindcă, nu prea mai aveam despre cine povesti! Deci, Ceaki-Pusi…Pusi-Ceaki…atacă parchetul…d-acum, furnicător! Manifestare care nu ne lasă indiferenţi, mai ales că se produce în dormitorul nostru…Mdea!