…un bărbat adevărat.
Am crescut în dragostea lui pentru fetele sale, în dragostea lui pentru familie, pentru casa, în autoritatea lui de cap al familiei, care câteodată mai sărea şi gardul…
Tata. Tata nu mai e de 16 ani. El e lângă mine ori de câte ori am nevoie, fie că-i simt ajutorul, fie prin vorbele spuse de mii de ori, vorbe, din experienţa lui de viaţă, ce au încercat, să ne-o facă pe-a noastră mai uşoară. Vorbe pe care le auzi, dar nu le înţelegi. Vorbe pe care le înţelegi dar nu vrei să le auzi. Ştiu că nu i-a fost uşor în viaţă. Ştiu. El cu cele două costume lucioase, purtate şi răspurtate. Ştiu că ne-a iubit. Ştiu ca de acolo de unde e, priveşte spre noi cu regret. Ştiu.
Şi mai ştiu că s-a dus prea repede lăsându-mă pe marginea unui hău, privind în golul neputinţei.
Îl am încă, în faţă ochilor, cum, cu capul întors spre mine şi cu ochii în lacrimi, mergând spre sala de operaţie…mă privea…şi îmi şoptea “Am să mă întorc! “
Ce mi-a lăsat tata? Tata mi-a lăsat caracterul lui. Cu bune şi cu rele. Mi-a lăsat ambiţia, hotărârea, încăpăţânarea. Mi-a lăsat determinarea, poate chiar prea multă, mi-a lăsat coloana lui vertebrală cu tot cu modul de a acţiona şi de a avea atitudine- de cele mai multe ori în detrimentul meu, pentru un scop, un ideal- , mi-a lăsat impulsivitatea, mi-a lăsat încrederea în oameni şi asta prea multă, puterea de a o lua de la început renăscând din ce-a mai rămas, mi-a lăsat independenţă, mi-a lăsat libertatea şi mai ales mi-a lăsat credinţa în mai bine!
Ce mai mi-a lăsat tata? Mi-a lăsat acele vorbe, pe care le am în mine, fac parte din mine, cu toate că, încă nu vreau să le accept pe toate…
” Fiecare şut în fund, este un pas înainte!”
” Viaţa, este ca o tablă de şah, la fiecare mutare, trebuie să le ştii, pe cel puţin următoarele trei!”
” Nu tot ce străluceşte este aur! Numai ciorile se îmbată cu strălucire!”
” Coloana vertebrală se ţine cu coerenţă în idei şi atitudine prin fapte! Vorbele sunt pentru cei meschini”
” Nu toţi cei ce poartă pantaloni, sunt şi bărbaţi adevăraţi, cu atât mai puţin, oameni! “
” Copilă, tu eşti singurul tău colac de salvare, în tine şi în Dumnezeu, trebuie să ai încredere! Restul vin şi pleacă! Străinii îţi zâmbesc, doar, atâta timp cât au nevoie de tine !”
” Adevărata putere, este cea a sufletului şi a minţii! Şi nu uita, ca să mergi înainte, trebuie să-ţi faci socotelile de din-napoi! “
Am aflat multe lucruri despre el, abia când n-a mai fost. Am aflat că ne-a protejat cu toată fiinţa lui şi că acolo pe unde se ducea el, în prea multele delegaţii, nu era singur. Mai erau şi alţi taţi, la fel de hotărâţi şi gata de sacrificiu ca şi el.
Ce este el pentru mine, după atâţia ani?
El este TATA. TATĂL MEU.