luptele de zi cu zi

…oriunde în real ori virtual, ele sunt din ce în ce mai dese şi mai înfocate.

Pe stradă, în trafic, zilnic văd cum, pentru un loc mai în faţă (doar un singur loc, în coloana fiind…) mărlănia, agresivitatea, tupeul au luat locul regulilor de circulaţie… Acelaşi mod de comportare, găseşti dacă eşti într-un magazin, o bancă, un spital, o instituţie…în piaţă, oriunde. O luptă.

La servici, datul în cap, lovitul la gioale, cel mai adesea fără motivaţie, aşa din altruism, sunt deja caracteristice cunoscute. Răutatea este expirată, de trei ori mai multă decât cea inspirată…A devenit o formă de supravieţuire, un mod de a fi. Încă o luptă.

Pe sticlă se vede, mai ales acum, lipsa de fair-play, încrâncenarea adversarilor de a se târî unul pe altul, în cea mai mare mocirlă. Adversarii noştrii sau ai lor. Pentru putere sau pentru petrol.Încă nişte lupte.

În virtual, observ din ce în ce mai des, cum aceste caracteristici observate cu ochiul liber în real, îşi fac locul şi aici, ascunse sub anonimat sau nu, de dincolo de sticla monitoarelor răzbeşte un aer încărcat cu resentimente. Mocnit, focul luptei se simte.

Ce mă uimeşte, în toată această atmosferă, reală sau virtuală, este atitudinea aparent impasibilă, de care dau dovadă cei din jur. Zic că este aparentă, fiindcă dacă cineva îndrăzneşte ” să spargă tacerea, este imediat înconjurat de tăcere“, cum bine spunea dl. Paler sau, şi mai rău, este redus la tăcere.

Eu nu văd rostul acestor lupte.

Modul de reacţie, atitudinea de acceptare tacită sau/şi de atac la persoană, mă vor aduce şi pe mine, la indiferenţă, indiferenţa faţă de ceilalţi?

UPGRADE: coffee for all of you

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *