…acum ceva timp, cam o lună şi ceva…vine mama la noi cu o problemă existenţială: locul de la cimitir. De râs am mai râs noi cândva, când ne-a spus mândră că a făcut un cavou şi că avem şi noi acolo trei cripte…undeva prin jurul Bucureştiului… unde îmi sunt îngropaţi bunicii…pai ce să căutăm noi, mamă acolo, ici-i-şa lângă tata…că doar nu n-om despărţii…fapt pentru care mama draga de ea a băgat la cap, a vândut cavoul…şi acum îşi făcea probleme pentru un nou loc. Zic bine ce zic, un nou loc, că doar unde era tata este deja tot al familiei.
Aşa că mama fuse în cercetări pe la parohii şi cimitire şi cum cercetarea se încheie cu mare succes …s-a repezit să ne aducă la cunoştinţă. Loc de veci. Aleea centrală, confort sporit, trei cripte şi placă de beton. Cu cruce. Nescrisă, încă. Proaspăt renovat. NU, apă caldă încă nu are, urma să-i pună…Urma…
O întreb pe mama cât costă investiţia? Mama senină, ne spune 5000. Noi : de Ron? Nţ, zice ea! de ieuro! Hait, zicem noi plini de entuziasm! Acuma, mama ştia ce ştia…numai că noi ne gândeam, că mai avem de hălăduit pe aici ceva…şi că nu ne-am grăbii…
Ce copil, să se supere, când părintele zice: Lasă mamă, să nu aveţi şi voi de grijă, lasă să fie acolo, că nu cere de mâncare! Acum stând strâmb şi judecând drept…avea şi ea ceva dreptate. Aşa că am lăsat lucrurile să curgă…să vedem finalitatea.
Trecu d-acum săptămâna, despre locul de veci, nici o vorbă. E, l-o fi luat, ziserăm noi.
Vine mama. Se aşează cuminte pe fotoliul din sufragerie şi zice: Mama, m-am gândit! Nu-l mai iau! Noi ne bulucim ochii unul la altul. Nu zic, cred că ne-a luat şi piatra de pe suflet.
Şi m-am gândit!, continuă ea, în stilul tradiţional al ştirilor bombă, păi, zice, ce rost are să-i dau ăluia banii, când pot să vii dau vouă, să mai cumpăraţi o maşinuţă, să aveţi fiecare câte una! Eu aşa m-am gândit!
Păi, dacă ne dădea actul de proprietate al locului de veci, nu am fi avut o stupoare mai mare pe faţă! Cu care , am rămas…Acum problema e la noi…cu cei 5000 ce maşinuţă să luăm, fireşte un second hand, să fie sport, să aibă 2 uşi…şi eventual să fie roşie, dacă nu neagră…şi nu în ultimul rând, să fie şi nemţească!
Şi pentru că nu ştiu, pentru că m-am tot uitat, am căutat…vă întreb voi: ce să iau? sigur…ne-am găndit şi la varianta în care banii să fie un avans…dar în şi în acest caz, ce??
Sigur, dau o cafea! 🙂