…că a înebunit lupul în Bucureşti a aflat tot bucureşteanul…
Ce de timp pierdut, mă gândesc deseori, stând în traficul infernal de la ora 7 juma şi de la 16 juma. Câteodată visez cu ochi deschişi la zile mai senine, câteodată îmi fac lista de cumpărături pe volan, câteodată mă machiez din mers, câteodată doar privesc la cei din jurul meu, câteodată mai şi plâng/râd la volan, câteodată îmi fac manechiura, câteodată vorbesc la telefon, câteodată privesc cerul, copacii, oamenii din staţiile de maşini, câteodată mai şi înaintez…
Ne-am obişnuit cu normalitatea anormalităţii. Stau şi mă întreb câţi nervi sunt consumaţi degeaba, câte clipe din viaţa fiecăruia dintre noi se duc pe apa Sâmbetei, câte litri de benzină se duc aiurea în tramvai…
Azi, ca de obicei, în trafic. Am privit mizeria din oraş, aruncată de vântul nebun. Superficialitatea şi-a arătat chipul. Nici curat nu ştim să facem.
Mi-au venit în cap vorbele mamei : Mamă, după ce mături, gunoiul îl strângi în faraş şi îl arunci la coş, gunoiul nu se ascunde sub covor!
Pentru că la miile de pungi, hârtii, cartoane, pet-uri…care sunt azi în Bucureşti, singura explicaţie ar fi că cineva le-a ascuns sub …covor!