Disperarea…

…mă apucă! Sentimentul e ce-i drept la limita inferioară…deocamdată! Că deh, mai are o săptămână la dispoziţie, să-şi arate întregul potenţial!

ÎNCEPE ŞCOALA!!!!

Eu abia, ce m-am obişniut cu serviciul meu, cu eforturi am intrat şi în ritmul lăsat undeva, pe marginea unei piscine, de pe lângă Kemer!!! Fotografiile de prin folderele mele, la care le adaug, pe cele ale cunoscuţilor mei, pun paie pe focul ăsta mistuitor! Ca să nu mai vorbesc, despre alte întâmplări, care au dat înapoi, tot ce-am plătit în concediu! Cam ăsta e punctul de plecare…spre o nouă etapă, la care se adaugă alte responsabilităţi, alte priorităţi, ale nevoi…

Ai cumpărat rechizite? O întrebare, de la fiecare, care-mi scârţie poarta.

Nu. Şi nu-ul ăsta ascunde două răspunsuri, unul pe care doar îl gândesc, şi unul pe care îl rostesc.

Ce rechizite să cumpăr??? Gume, pixuri, pic-uri, pensule, tempera, carioci, creioane, stilouri…ghiozdan? Pe astea, da, de la colţ de stradă…

Caiete, cărţi??? Nu. Pentru că nu le ştiu, şi nici nu-mi bat capul, fiindcă, am văzut cum e cu ”micul” trafic de interes financiar, ascons sub denumirea de caiet tipizat, unul sau mai multe la fiecare materie, cum de altfel, stă ascons şi sub, cărţile “mai bune”, cele primite dacă sunt, atunci ori sunt varză, ori sunt “ne-bune”, asta însemnând, că nu sunt scrise de cine trebuie…din administraţia şcolii…

Al doilea motiv, ar fi, şi mai important! Trecerea în altă etapă, în care Doamna Învăţătoare, se multiplică în – Doamnele Profesoare, numărul cadrelor didactice creşte, deci şi al pretenţiilor, care vor fi clar diferite, calitativ şi cantitativ, de la un cadru, la altul, calificativele dispar, apar notele, uniforma e singura care nu se schimbă, sau cel puţin aşa ştiu eu, dar, cum fiecare an şcolar aduce alt Consiliu…Dumnezeu, ştie!…

Clasa a -V-a!

Programul în trei schimburi, se zvoneşte, cum că ar rămâne doar două, oricum, ne-a dat bătăi de cap, ca să avem ce ronţăi, noi părinţii, în vacanţa asta mare! Fata mea, va începe de după amiază…un ciclu important, pentru viaţa ei, fiindu-i contorizate notele finale, iar ele, vor avea de spus, cifre importante, pentru viitorul ei!

Ce a însemnat o asemenea schimbare, pentru noi, părinţii ei? Griji şi cheltuieli. Un copil, aflat în asemenea momente, nu poate fi lăsat nesupravegheat, iar cele câteva ore, de când se întoarce de la şcoală, ora 18-19, sunt insuficiente, şi tardive. Ce să faci cu copil, la ora aia? Mai poate fi canalizat spre lecţii??? Aşa că, dimineaţa, când noi, părinţii, ne implicăm în alte sarcini, cele aducătoare de venturi familiei, ea, ar fi rămas singură…fapt, care după părerile noastre, nu este de acceptat, şi deci, o altă persoană, a intervenit în viaţa ei, în viaţa noastră…

Mai sunt şi alte considerente, pe lângă cele scrise deja…care adunate, mi-au dat titlul, deloc, nepotrivit!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *