Scris cu pasiune!

Dependenţa de Internet

Scriu asta după ce am văzut un articol pe aceeaşi temă la Buddha. Până nu de mult aveam aceeaşi părere ca şi el – dacă stai şi pierzi vremea pe net, fără să faci nimic altceva, îţi ratezi viaţa. Ştiu câteva cazuri de oameni care exact asta fac – unul care stă toată ziua şi “agaţă” pe Hi5 şi YM, agaţă cele mai proaste specimene de fete pe care le-am văzut vreodată, altul care stă cu nasul în WoW, DotA, etc, de nu-l vezi cu zilele. Am avut şi eu perioade de “dependenţă”, când abia dădusem cu nasul de internet, de jocuri online, şi nu mă dezlipeam de ele. Şi-mi plăcea, aveam gaşca de prieteni care ne întâlneam, online sau nu, ore întregi în fiecare zi. Eu, spre deosebire de alţii, am depăşit faza respectivă.

În categoria din urmă ar intra foarte multe persoane. În anul I eram şocat când vedeam la 3 dimineaţa zeci de oameni prin cămin care se jucau DotA. Nu se duceau la şcoală, nu ieşeau din casă, decât se jucau. Şi unii sunt de înţeles.

Unii oameni fac asta pentru că asta le place cel mai mult. Nu pescuitul, nu colecţionatul de timbre sau fotbalul. Au jocul lor, lumea lor, şi li se pare firesc să petreacă acolo cât mai mult timp. Iar un job poate fi privit de ei ca şi somnul – un timp pierdut, dar ceva necesar. Şi tot ce aşteaptă pe ziua respectivă e jocul, timpul petrecut pe net.

Sigur, nu e o activitate de încurajat, dar nici de condamnat. Dacă tipul/tipa stă cu nasul în calculator de plictiseală, din lipsă de altceva, atunci da, trebuie ajutat, trebuie tras de el. Dar dacă o face din pasiune pură, e cu totul altceva. Atunci poate fi chiar fericit, şi chiar poate avea succes.

Părerea mea e că toţi oamenii ăştia, categoria asta, cât de mică, reprezintă evoluţia ca şi comportament uman. În bine, în rău, ea este următorul pas. Poate ni se pare bizar, de condamnat, şi ei ni se par nişte ciudaţi. Dar poate acum o sută de ani, când băiatul ţăranului a venit la ta-su’ şi i-a zis că nu vrea să muncească pe câmp toată viaţa, şi vrea să facă altceva, a fost privit la fel.