ca fetele…

…da…am băut o cafea şi o citronadă, am fumat juma’ de pachet de ţigări…şi ne-a prins seara…la mai multe vorbe…

Văzusem cândva, cred că acum vreo doi veri, când încă mai plăteam factura de gaz direct la sediu, un restaurant cu o terasă, care m-a atras foarte tare. Pe trotuar sunt separeuri din lemn cu sticlă mată şi pânză albă fluturătoare…în stil mediteraneean.

Când am vorbit, că o să ne vedem, n-am ştiut, dar zicându-mi zona în care urma să ne întâlnim, în faţa ochilor mi s-au perindat imaginile lui…şi aşa, ne-am aşezat amîndouă la o masă…

Dintr-o întâmplare aparent banală, am tras iar linie şi am adunat, am scăzut…dar a rămas pe plus, mult plus. Bucurie, seninătate, o ieşire la o cafea, ca fetele, într-o locaţie care mă fermecase cândva ( Doamne, ultima oară, la propriu…nici nu mai ştiu când a fost, iar propuneri…a fost acum ceva timp,una, dar nefinalizată, din considerentele proprii şi personale ale stăpânului inelului meu). O parteneră de discuţie, care mi-a întrecut toate aşteptările şi care, dacă mai era cazul şi aveam vreun dubiu, îmi e tare, tare dragă.

Pe scurt, am vorbit câte în lună şi în stele, m-am bucurat de această întâlnire şi sper să mai fie şi altele.

La întoarcerea acasă am constatat, că stăpânul venise înaintea mea, ceea ce era surprinzătoare, atât pentru el cât şi pentru mine, o astfel de răsturnare de situaţie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *