Scris cu pasiune!

Parfum de oraş. Paris.

Despre asta vorbeau ieri de dimineaţă la radio Zu…De cum s-a îndrăgostit de oraşul Paris, unul dintre cei ce ţin emisiunea de dimineaţa. Habar n-am cum îi cheamă!

Adică, mai concret, cum a fost el la Paris. La un hotel. Cum a venit seara. Cum a fost atras de ferestrele mari din lemn-că acolo n-ai voie să pui termopan, o dăduse niţelui şi pe peisajul arhitectonic- cum deschide el fereastra, cum simte mirosul oraşului şi cum e copleşit de cântecul unei o cerşetoare ce fredona o melodie cântată cândva de Edith Piaf. Revelaţie. Miros de Paris. POC! Dragoste la prima adiere!

Şi era supărat pe hotelurile româneşti care au ferestrele fixe termopănuite, care nu se pot deschide. Model Marriot. Cum să simtă străinul parfumul oraşului nostru drag, numit Bucureşti? Cum să-i înţeleagă freamătul şi culoarea???

Poetică nararea cu pricina, ma corason palpita, mon amour…chestiune care m-a ţinut fix până ce, cel din faţa mea plecând în trombă de la semafor…m-a lăsat în întunericul fumului gros de eşapament şi mi-a făcut să-mi lăcrimeze ochii şi asta cu geamurile maşinii mele, complet închise! Mai acana, 2 ţigănci vindeau printre maşini niscai zambiluţe dar cu ochii dioptrii după bagajele sau alte alea din dreapta şoferilor sau de pe banchetele din spate! Şi mai apoi, mi-a venit în memorie mirosul dintre blocuri.

De ceapă şi alte prăjeli, de friptură făcută la grătarul din balconul ghenei de gunoi. De peşte … Şi…urletul volumului la maxim al boxelor ce încadrează d-acum tocurile geamurilor…ca să audă tot cartierul maneaua care-i place proprietarului…cu restanţă de milioane pe tabelul de întreţinere şi tupeu la fel de mare cât restanţa!

Beeei, mă leşi??? Parfum de Bucureşti???Io zic, că ideea termopanelor fixe, e de-a dreptul salvatoare pentru economia naţională şi turistică! Că moare draq pitpalacul şi rămânem fără client! Sigur ambele variante sunt posibile, prin asfixie…ori ca să nu se mai chinuie, prin sinucidere!