Într-o zi cu soare sun la compania de taxi. Explic operatoarei unde sunt, ea dă mai deparate prin staţie şi instantaneu se aude un şofer care se oferă, nerăbdător, să vină să mă ia. Cică ajunge în 2 minute.
12 minute mai târziu îl văd orbecăind pe stradă, oprindu-se la fiecare curte şi chiorându-se înăuntru. Încep semnalizarea din mâini şi picioare şi mă vede, într-un final. Mă urc, introduc destinaţia şi plecăm.
Cu câteva străduţe până la destinaţie Hm. Ca să vă faceţi o idee, întâi uite traseul:
Nu comentaţi, nu sunt artist. Guguloiul roşu e destinaţia, mult mai aproape de strada de jos.
Îl văd că se proptise pe banda a doua şi aproape treceam de străduţa unde trebuia să cotim spre dreapta. Îl întreb rapid Nu facem dreapta aici? Răspunsul lui e haios de trist, şi e trist cât e de amuzant:
A, da Voiam s-o iau pe interzis!