Ajutand un prieten sa-si rezolve o dilema,am stat sa ma gandesc pentru un moment cum se poate de viata este planificata fix pe dos in anumite privinte.
Gen dragostea.Noi fetele ne plangem ca ne indragostim de un tip,incercam sa ne apropiem de el,ne dam inima ca fraierele,dupa care o primim inapoi rupta in bucatele mici si decretam ca baietii sunt niste nenorociti.Da,si ca sa adaug,pe langa nenorociti sunt si profitori,si nerusinati,si nesimtitori cand vine vorba de noi si de sentimentele noastre.Dam apa la soareci o perioada,dupa care viata merge inainte.
Acum…privind pe cealalta parte a acestei baricade,adica de baricada masculina,ne loveste o alta ironie.Un baiat se indragosteste de o tipa,tipa aia numai se joaca,se plictiseste de el si-l arunca cat colo.Baiatul,care ii indragostit pe bune,tot da raiduri in jurul tipei,tipa ajungand sa-l foloseasca ca pe o carpa de stergi praful(acum stergi praful,apoi o lasi,mai tarziu iar stergi praful….).
Ce vroiam sa accentuez este faptul ca in cazul baietilor mereu se intampla lucrurile pe invers.Exista cazuri in care un tip cumsecade se indragosteste de o tipa cumsecade si raman impreuna ani de zile.La fel se intampla si cu bad boy care isi gaseste o bad girl si n-o mai lasa.Stiu ca exista oameni care profita si se joaca cu sentimentele si oameni care le apreciaza si le considera speciale,dar e ironic faptul ca niciodata doua persoane care profita nu se intalnesc,nu se indragostesc si nu se joaca una cu alta,ci mereu se intampla ca de-o parte sentiment sa fie din plin si pe de-o parte sa fie numai nevoia de amuzament.
Ce e si mai ironic este faptul ca mereu tipul bun ,sau orice tip,se indragosteste pe bune de cine nu trebuie si dupa aia incepe sa isi creeze siesi tipologia profitorului numai alimentat de iluzia ca dragostea nu exista.Uneori ma apuca dracii numai gandindu-ma ca tipii se indragostesc atat de rar si mereu si-o iau in freza cand o fac(asta daca n-o gasesc pe THE ONE si traiesc fericiti pana la adanci batraneti…sau cel putin divort)