Ani de-a rândul am plecat lelea prin ţară…ani de-a rândul am reprezentat “organu’”…Nu de puţine ori, la ore târzii şi în diferite şi fascinante peisaje româneşti, am participat la mesele finale dar îmbelşugate, date cu scop de mulţumire…Şi tot de atâtea ori…aceste simple protocoale s-au desăvârşit, sub aburii alcoolului din atmosferele create…cu împărţirea complet ipotetică a diverselor portofolii…Sigur, din această cauză …odată, eram mare şef pe plantaţie…altădată…mare secretar…ba, chiar şi post de ministru am avut…noroc cu dimineaţa …când ne durea pe toţi capul…şi asta fooooarte rău!
Ehehe, vremuri de mult apuse, în sfera în care mă învârt de ceva ani…aproape uitate.
Şi totuşi, ele există. Aşa cum ne prosteam noi atunci…aşa se aranjează lucrurile, în real. Mai un cadou de o zi onomastică, mai un cadou de prietenie…Telefoanele zbârnie, faxurile zboară…
Palpabil. Citibil. Pe hârtie. Durerea de cap…de la litere porneşte!. Aşa a fost să fie, să fiu în toiul evenimentelor…
Întrebarea mea e, cum draq de nimerii într-o aşa atmosferă…şi cea mai bună întrebare e, cum draq mă dau acum la fund????
Ce-o să fac? Ei bine, ca de obicei…mă bazez pe “binevoitori”…