Google+, un site perfect… şi pustiu

Îmi place la nebunie Google+. Are o grămadă de atuuri în faţa Facebook – abilitatea de a împărţi prietenii pe “cercuri” şi să alegi ce cui arăţi, designul “Cards” de la Google care pe mine mă dă pe spate, integrarea cu Google, auto-update la pozele de pe telefon, căcălău alte şmecherii şi brizbrizuri – dar degeaba.

Cu fiecare update mă bucur şi mă oftic. Pe de-o parte, mă bucur că tot scot chestii mişto – de exemplu, cu ajutorul G+ poţi să vezi ce le place prietenilor tăi. Dacă îţi place o aplicaţie, un site, un filmuleţ, ceva, îi dai un “+1” şi prietenilor tăi le va apărea asta. Dar fără prieteni şi fără folosirea serviciului e cam inutil.

Sunt aproximativ 630 de oameni care mă au în cercurile lor pe G+. Pe unii îi ştiu, cu unii am vorbit, sunt şi străini care m-au adăugat pentru că pitong. Şi am făcut un mic experiment: de fiecare dată când am văzut o ştire legată de Google+ am scris ceva acolo. Logica mea e că dacă se vorbeşte de serviciu sunt şanse mai mari să intre cineva acolo, deci şanse mai mari să vadă cineva mesajul.

Acum, nu-mi fac iluzii că stă cineva cu sufletul la gură să postez eu acolo şi să-mi răspundă, dar dacă scriu aşa ceva pe Facebook se umple de reacţii. Şi-i păcat, că parcă îmi place mai mult de soluţia de la Google. Poate-acum, că tot au pus mâna pe comentariile Youtube, or să convingă mai multă lume.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *