Doi pe kilometru

Vedem viaţa diferit pentru că întotdeauna comparăm “culisele” noastre cu “scena” celorlalţi. – Cam aşa sună o expresie pe care am citit-o odată. În engleză era mult mai poetic, pe cuvânt.

Dar chiar dacă nu sună bine în română, se aplică de minune românilor. Multora li se întâmplă lucruri îngrozitoare, au ghinion incredibil şi parcă sunt blestemaţi. Toate astea pentru că e uşor să ignori prostia atunci când te scalzi în ea.

Două maşini în trafic – una în faţă, una ceva mai în spate, pe aceeaşi bandă. Prima ajunge în dreptul unui semafor pe galben şi opreşte. A doua îşi continuă vertiginos drumul, sperând că pe lângă cele 4 airbaguri maşina e dotată şi cu tehnologia care-i permite să treacă prin metal. Nu trece. Şoferul maşinii din spate se dă jos şi urmează instinctiv paşii necesari în situaţia dată:

Se pun ambele mâini pe cap imediat după coborârea din maşină. Acest prim pas este important pentru a arăta că iei lucrurile în serios.
Se inspectează maşina proprie şi se ignoră maşina în care ai intrat. Maşina ta fiind în spate are mai mari şanse de a fi avariată pentru că tot şocul circulă înapoi. Verifică şi tu: dacă scoţi mâna pe geam în mers în ce direcţie se duce? SCIENCE.
Se urlă la celălalt şofer. E bine să începi de sus ca să ai de unde negocia. Dacă îi menţionezi de la început de dumnezeii mă-sii poţi să mai laşi de la tine până la o amiabilă, acolo.
Azi am văzut scena de două ori în mai puţin de un kilometru. M-aş fi pus pe filmat, dar parcă nu voiam să joc şi eu în dubla a treia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *