Să ne mai vindem puţin

În Cişmigiu e un monument al eroilor americani căzuţi în al doilea război mondial. Nu e o ştire, nu e ceva nou, decât poate pentru mine, că ieri l-am văzut. Ceva mai încolo e monumentul eroilor francezi. Bună iniţiativa, n-am ce zice, e frumos să ne cerem scuze şi să ne împăcăm, peace on earth, blah blah.

Dar n-am văzut monumentul românilor prin zonă (o fi şi nu l-am văzut eu?!). Cu puţin timp pierdut pe o căutare găseşti că în al doilea război mondial au murit 100.000 români – civili, nu soldaţi. Şi mai ştim că americanii au dus campanii întregi de bombardare a României (una din cele mai mari fiind Tidal Wave, dar nu singura).

Da’ e bine că noi suntem prietenoşi. Peste câţiva ani să îi ridicăm statuie şi ăluia care l-a omorât pe Teo Peter, că e mai străinez.

Lucrezi acasă – şi iei ţeapă?

Sunt un mare fan al lucrului de acasă – n-ai ţinută obligatorie, programu’ ţi-l faci tu, şi cu minim de investiţie lucrezi de pe wc. Asta-i viaţa, nene!

Ieri am găsit o reţea de site-uri care promit că-ţi dau de lucru acasă, orice de la sortat pliante, lipit etichete pe rujuri, traduceri sau tehnoredactări. Chiar mi s-a aprins beculeţu’ când a venit vorba de traduceri – un prieten lucrând aşa la o firmă de publicitate, aşa că mi-am lustruit CV-u’ şi le-am dat un mail scurt, în care ceream mai multe detalii. (mai mult…)

De ce nu?

Bine m-aţi găsit. Dacă citeşti asta, înseamnă că am terminat joaca şi am dat drumu’ la blog. Şandrama nouă, temă nouă, diacritice, mai mare dragu’. Şi nu neapărat pentru vizitatori, cât pentru mine. Aşa am unde să-mi vărs toată energia negativă, în loc s-o irosesc pe vreun serial (deşi o irosesc şi pe seriale), sau pe vreun joc. Deja am învăţat, cu puţin ajutor, să setez blogu’, să personalizez tema, etc.
Să ne auzim cu bine şi cu plăcere.