Karma

Eu sunt omul care crede in karma instantanee. Daca faci lucruri cu intentie buna, or sa ti se intample lucruri bune. N-o duc la nivel de religie, dar in general tin cont de asta. Din cand in cand mi se intampla cate ceva care imi intareste convingerile.

Azi dimineata m-am suit in tramvai, ca in orice alta zi. Pregatesc cartela pentru “compostat”, urmarit ca de obicei de privirile ciudate ale celorlalti pasageri, incat uneori ma simt de parca sunt singurul care da bani pe bilet. Doar ca de data asta biiip, cont zero. Bun, ori merg pe blat, ori cobor la prima si incarc cartela. Am sovait putin – de 5 ani de cand sunt in Bucuresti n-am vazut niciodata cum arata un controlor – dar am zis sa fiu corect. Am coborat, am umblat dupa toneta, mi-am incarcat cartela si am asteptat alt tramvai. Cu o statie inainte de destinatie, surpriza! Cinci controlori se urca in vagon si vin glont la mine.

Si-atunci… Sa nu ma simt bine ca am intentii bune?

Start it up!

Intru şi eu în grupul select al celor 5-6 mii de oameni care se laudă cu poze la turometru. Da’ îmi place cum mi-a ieşit, că altfel n-o puneam aici. Apropo, aţi văzut cât de multe poze îmi ies înclinate? Am o problemă cu percepţia.

Mai nou, sunt şi pozaci

Că fotograf nu pot să mă numesc. Când oi avea experienţa (şi, poate, talentul) lui Dragoş, de exemplu, poate o să ajung să mă numesc fotograf – până atunci, sunt pozaci. Zilele astea am trecut pe un DSLR mai profi şi-o să încerc să învăţ câte ceva, aşa că din când în când vor mai apărea pe aici, pe Twitter sau Facebook şi poze făcute de mine.

Până atunci, iată prima poză care-mi place, restul sunt încercări timide:

Sugestiile şi criticile sunt binevenite.

Jucărie nouă

E vorba de GoPro Hero2 HD. Filmează senzaţional, vine cu nişte accesorii tari şi e foarte, foarte rezistentă. Eu am luat-o de la MxShop, unul dintre cei doi importatori, cu reducerea Black Friday şi ce m-a uimit de cum am pus ochii pe ea e mărimea – mă aşteptam la ceva la dimensiunea unei camere, nu juma’ de săpun.

Acțiunea din Captain Marvel se va desfășura în anii ’90, spune Kevin Feige

Preşedintele Marvel a vorbit şi despre prezenţa în film a lui Nick Fury
Una dintre cele mai interesante dezvăluiri de la Comic Con San Diego 2017 (eveniment desfășurat între 20 și 23 iulie) a fost cea legată de perioada de timp în care se petrece acțiunea din Captain Marvel. Președintele Marvel, Kevin Feige, a explicat pentru IGN.com și de ce a ales anii ’90 pentru desfășurarea evenimentelor din film.

„Răspunsul ‘uşor’ ar fi că ne-am gândit că va fi amuzant să plasăm acţiunea în acea perioadă. Eu am terminat liceul în 1991 şi acum pregătesc decorurile pentru filmări în anii aceia – mă simt aşa bătrân!”, a spus Fiege.

Cineastul a explicat şi de ce a fost introdusă în film rasa extratereştrilor Skrull. „Există o parte considerabilă în benzile desenate ce tratează războiul dintre extratereştrii Kree şi Skrull şi incă nu am abordat acest conflict. Ne-am gândit că ar fi grozav să ne ocupăm şi de acest aspect acum, pentru că este o parte importantă din istoricul personajului Captain Marvel, aspect ulterior prezentat gratuit pe gomovies global.”

Feige a comentat şi zvonul legat de prezenţa în film a personajului Nick Fury (fără protecţia de ochi, de această dată). „Există mai multe explicaţii aici, însă cea mai la îndemână este cea legată de faptul că ni s-a părut distractiv. Îl iubim pe Sam [Samuel L. Jackson, interpretul lui Nick Fury, n. red.] şi personajul lui. Va fi interesant să vedem cum era Fury la început”, a spus preşedintele Marvel.

Captain Marvel o va avea în rol central pe Brie Larson. De regia peliculei, ce va debuta la noi pe 8 martie 2019, se vor ocupa Anna Boden şi Ryan Fleck.

Salutări fanilor!

Săptămâna trecută povesteam cum am frânt inima unui pescar amator. Ei bine, se pare că cineva acolo, sus, mă citeşte şi şi-a propus să facă dreptate în lume. La fix o săptămână după întâmplarea din postarea cu poliţistul am plecat spre munte. Pe la jumătatea drumului, m-am întâlnit cu un fan care a ţinut morţiş să-mi ceară un autograf.

Amabil cum sunt, m-am conformat. Vestea că sunt plecat în lume s-a răspândit repede, şi ceva mai încolo am mai dat de un fan, ofticat că el n-are autograf.

Mă bucur să văd că sunt atât de popular, dar vă rog, pe viitor hai să ne vedem în împrejurări mai puţin costisitoare.

În altă ordine de idei, aş dori să mulţumesc poliţiei pentru vigilenţa cu care au grijă de cetăţeni, asigurându-se că maniacii care îndrăznesc să meargă cu 10-20 km/h mai repede prin câmp deschis sunt aspru pedepsiţi. De când s-au pus pe aplicarea legii doar nemernicii ăştia mai fac tâmpenii prin trafic, doar nu există un site plin cu filmări cu nereguli, în timp ce poliţia rutieră e depăşită şi nu face nimic.

De ce Windows 7?

De când am calculator am fost cu un pas în urmă. Când am primit primul calculator, acum mai bine de 11 ani (că tot am intrat în febra cu 11/11/11), rula Windows 98. Şi a tot rulat 98 până prin 2005, când am trecut, în sfârşit, la Windows 2000. XP-ul a venit abia prin 2006-2007, şi m-am ţinut de el cu încăpăţânare până acum vrei doi ani, când am trecut pe primul laptop.

Atunci am făcut prima oară cunoştinţă cu Windows 7. M-am temut că o să-mi mănânce din resurse în aşa hal încât o să mai apuc să rulez nici măcar un amărât de browser, dar spre surprinderea mea n-am avut probleme, chit că laptopul nu era din cele mai performante. Mi-a plăcut că totul funcţiona (aşa cum remarcam şi la momentul respectiv). Nu trebuia să mă mai chinui cu drivere, cu probleme, cu fixuri, tutoriale, blablauri. Totul funcţionează aşa cum a fost proiectat. Troubleshooting? Da, nene, îţi rezolvă problema imediat. Bagi un dispozitiv nou în calculator? Funcţionează imediat.

În afară de faptul că e, zic eu, cea mai prietenoasă versiune de Windows, îmi place că arată bine. Interfaţa Windows s-a îmbunătăţit mult de la XP încoace şi acum a ajuns să concureze cu Mac OS. De fapt, când mi-am luat laptopul aş fi trecut pe Mac fără discuţii dacă nu exista Windows 7 pur şi simplu găseşti acelaşi comfort şi stil şi pe Windows.

Alt lucru care îmi place este uşurinţa cu care îţi poţi personaliza calculatorul. Nu sunt multe lucruri pe care nu le poţi face, iar asta e un alt punct în plus pe care W7 îl câştigă în faţa Mac OS. Exemplul perfect stă pe desktopul meu acum câteva luni mă săturasem de icoanele standard de pe desktop, aşa că am instalat Rainmeter, un program foarte tare prin care îţi poţi customiza până în cele mai mici detalii desktopul. Eu am mers pe minimalism, aşa că acum desktopul meu arată aşa:

Fără porcărele, doar ce folosesc şi îmi trebuie.

Închei cu cel mai important aspect care îmi place la Windows 7: siguranţa. De când îl am nu am avut absolut nicio problemă cu viruşi, ecrane albastre sau alte porcării. Motivul, aşa cum l-am mai auzit şi pe la alţii: cel mai bun antivirus e licenţa originală. Bine, şi Microsoft Security Essentials ajută.

Cam astea sunt motivele pentru care îmi place sistemul meu de operare. Şi oricât de fan iPhone aş fi, n-o să trec din barca Windows prea curând.

N-aş fi băgat postul ăsta acum, dar m-am gândit să particip la concursul lui Radu, mai ales că tema este fix pe gustul meu. Dacă nu câştig, n-are nimic, nu-mi retrag nicio vorbă.

Schwarzenegger şi James Cameron vor fii prezenti in noul film Terminator

Cineastul care a lansat celebra franciză lasă însă vacant scaunul regizoral
Arnold Schwarzenegger a confirmat producţia unui nou film Terminator, dar şi revenirea la franciză a lui James Cameron. „Voi fi în distribuţie, dar şi pe lista producătorilor, iar de regie se va ocupa altcineva”, a declarat starul într-un interviu acordat la Cannes publicaţiei Screen Daily.

Actorul a spus că este nerăbdător să lucreze la proiect: „Abia aştept să fac încă un filmTerminator, mai ales dacă povestea va fi una bine scrisă, pe placul tuturor”. Odată întors în echipa de realizatori, Cameron va recâştiga unele drepturi de producţie şi va beneficia şi de o parte din profitul seriei. Până acum, nu a fost confirmat vreun regizor al producţiei recent anunţate. Seria Terminator este deja disponibila online gratuit pe letmewatchthis, noua adresa primewire. (mai mult…)

La pescuit

Sâmbătă noapte, să fi fost ora 1. Oraşul e absolut pustiu, dar cu toate astea patrulele de poliţie sunt la tot pasul. Fix în faţa primăriei un echipaj e tras pe dreapta, iar cei doi poliţişti mă ochesc de departe. Trag pe dreapta, las geamul jos, lăsând cele -5 grade să intre peste cele 22 din maşină.

Bunăseara, plutonierstandelasecţiaunudepoliţie, actelelacontrolvărog.

Vorbeşte în stilul caracteristic, sictirit al poliţistului de la rutieră. Nu vrea să-ţi zică nimic, n-are de ce să-ţi dea socoteală, dar e obligat. Trebuie să pară respectuos şi asta îl doare. Scot portofelul şi mă apuc să scot actele, fiecare din buzunarul lui. Găsesc repede permisul şi i-l dau omului, după care mă chinui să scot talonul, fără să-l rup, din buzunarul mult prea fix în care e înghesuit. Deşi toată treaba durează 5-10 secunde, omul simte că ceva nu e în regulă. Vocea îi devine cristalin de clară şi ochii i se măresc:

Cum, nu aveţi actele la dumneavoastră?!

Ba da, îl asigur. Am scos şi talonul şi i l-am dat şi se vede cum omul s-a umplut din nou de sictir. Nu am trecut prin controale decât de trei-patru ori în trei ani, ultima oară prin februarie, aşa că nu ştiu ce-i mai trebuie. Şi-l întreb. Faţa i se luminează din nou:

Nu aveţi asigurare?!

A, asigurarea! Aia e mai la îndemână. Scot repede hârtiile şi i le pasez, iar el deja scoate un hmpf stresat. Mai găsesc o hârtie:

– De rovinietă aveţi nevoie?

Se opreşte din citit documente şi mă priveşte cu dezgust:

Mnu. Mulţumescosearăbună.

Deja vrea să scape de mine. N-a dat nimic prin staţie, abia dacă a aruncat o privire pe toate actele. La fel cum eram eu sigur că o să fiu oprit, el era sigur că mă prinde cu ceva. Îi convine noaptea nu are de alergat, nu trebuie să stea cu ochii în patru după fiecare mişcare în trafic, şi totuşi îi pică şi lui ceva. Eu n-am făcut decât să-i stric socotelile. Nici nu apuc să închid geamul, că un Logan e deja oprit în spatele meu, iar omul nostru se îndreaptă sprinten către el. Oare ăsta muşcă?

Se mai fac şi filme româneşti bune

M-a atras trailerul ăsta de prima oară când l-am văzut. Nu mă omor după filmele româneşti, mi se pare că sunt mult prea abstracte, total diferite faţă de realitatea de la noi. Când am văzut Eu când vreau să fluier, fluier nu mă gândeam să mai văd prea curând alt film autohton care să-mi placă. M-am înşelat.

Portretul luptătorului la tinereţe e un film lung, are aproape 2 ore şi jumătate, şi prezintă mişcarea anticomunistă din munţii Făgăraşi. Acţiunea urmăreşte un grup, condus de Ion Gavrilă Ogoranu, de-a lungul a mai bine de un deceniu, timp în care sunt vânaţi de armată şi securitate. La început e un grup de 15, iar la sfârşit rămâne doar Ogoranu, omul (real) pe care securitatea l-a prins după 27 de ani de luptă în munţi. La 2 ore şi jumătate, filmul e frustrant de lung şi nu urmăreşte altă acţiune concretă în afară de lupta pentru supravieţuire a personajelor principale dar fix asta te bagă în atmosferă.

E un film dur şi adânc. Nu-i pentru oricine dacă te aştepţi la The Expendables, varianta cu Sergiu Nicolaescu, mai bine spune pas.

Nu ştiu mulţi din actorii din film. Liderul grupului e jucat de un tip care seamănă cu Marica, apar la un moment dat Paul Maximus Ipate şi Bendeac, iar unul din membrii grupului e Dan Bordeianu. În rest nu i-am mai văzut, dar joacă bine, credibil.

La final, un citat al lui Ion Gavrilă Ogoranu, cu care se începe genericul de sfârşit. Zic eu că spune multe în doar câteva fraze:

În luptă, în munţi, am fost doar răniţi, dar omorâţi niciunul. Ucişi am fost doar când am fost vânduţi. O spun cu durere, vânzarea de frate e o boală naţională, care, dacă nu vom reuşi să ne vindecăm, ne va ucide pe toţi. Nu ne-am făcut iluzii că ni se vor alătura mulţi oameni. Unii n-au venit de frică. Şi ei trebuie înţeleşi. Pe alţii nu-i interesează decât propriul interes. Regimurile se schimbă, profitorii nu.