Pe net, toţi sunteţi ai dracu’

Nu citesc eu multe bloguri, da’ pe unde ajung, văd din ce în ce mai mulţi care adoptă nişte atitudini de mari duri şi atotcunoscători. Acu’, n-am nicio treabă cu ăia care chiar o fac pentru că aşa sunt de la mama lor, asta-i firea lor şi aşa se exprimă. Da’, frate, nu vă prinde pe toţi. Aţi văzut pe la doi-trei că merge treaba, că par ei mai şmecheraşi dacă înjură pe blog sau dacă se iau de tot ce mişcă, şi ce-aţi zis – hai să încep să dau şi eu din taste, poate-poate ajung un mic zeu printre internauţi.

Nu. Nu sunteţi duri, aici nu suntem în spatele blocului. Dacă pasiunea ta e despre perdelele mov, atunci scrie doar despre perdele mov. Nu încerca să-l înjuri pe cutărică doar pentru a te face cunoscut – n-o să-ţi iasă, şi nu scrii cu aceeaşi pasiune. Iar eu, unul, asta vreau să citesc, chestii scrise cu pasiune. Pentru altceva n-am timp.

Ar fi bună o regulă de genul: dacă în afara calculatorului nu eşti ăla care să comenteze la fiecare chestie, dacă ţi-e ruşine să te contrazici cu lumea faţă-n faţă nu ai voie să o faci pe net. Părerea mea.