Pentru cine dansezi?

Dansez pentru tine cred că e cea mai urmărită emisiune de la tv. A reuşit să aducă dansul în prim plan, a scos la lumină mulţi oameni talentaţi şi a ajutat mulţi oameni care aveau nevoie de ajutor. Asta ca să lămurim că există şi lucruri bune legate de emisiune.

Dar, dincolo de asta, tot showu’ e cea mai mare ipocrizie pe care am văzut-o vreodată. Săptămâni întregi de poveşti lacrimogene, de umilinţă televizată şi cerşetorie pe faţă. Într-o emisiune despre dans, din 3-4 ore, dansurile propriu-zise ocupă undeva pe la o jumătate de oră. Restul sunt umplute de bocete, reclame, replici penibile ale lui Wilmark şi bocete. Ca să nu mai vorbim de alte chestii dubioase – în sezonu’ precedent am văzut câteva interviuri cu familiile participanţilor, care se lăfăiau în sufragerii de lux, plasme şi aveau cel puţin câte un iphone.

De ce zic ipocrizie? Pentru că dacă ProTv-u’ ar vrea să-i ajute pe amărâţii ăia, aşa cum se lamentează de ani de zile, ar face o chestie simplă: într-un singur weekend, ar lua banii strânşi de pe urma publicităţii emisiunii (şi reluării) şi i-ar dona în mod egal tuturor. Ce ziceţi, n-ar strânge de câte un “mare premiu” pentru fiecare?

Faza care mi se pare emblematică pentru emisiune s-a petrecut în sezonul în care a participat Andra. Ţin minte că, printre bocete, tipa promitea la un moment dat că ea vrea să-l ajute pe parteneru’ ei, că îi e ca un frate şi ar face orice pentru el şi visul lui. Şi că, din bunătatea ei nemăsurată, îi donează o mie de euro. În condiţiile în care câştigul Andrei pentru apariţia în emisiune era de ordinul zecilor de mii de euro. Da’ eh, de ce să nu jucăm teatru?

Aşadar, mai e cineva care crede că DPT e doar o mare afacere şi mult praf în ochi?