Codrul, frate cu românul

Poate cea mai enervantă categorie de oameni e aia din care fac parte şoferii leneşi. Genu’ ăla de dăştept care ar fi parcat şi-n pizda mă-sii, dacă ar fi crezut că aşa se naşte mai uşor. Ăia care se înşiră la poarta Carrefour-ului, claie peste grămadă, când trei sferturi din parcare stă pustie.

Am dat o fugă prin pădure, până nu vine sezonu’ de grătare. Aş vrea să fiu capabil să descriu cam câte gunoaie erau pe-acolo, dar mai bine rămân la povestea mea. În capătu’ pădurii există o parcare frumos amenajată, care stătea aproape pustie.

Intră în scenă dăşteptul nostru. A venit câteva sute de metri pe potecă, fix până a vrut să-şi plimbe potaia, a intrat de-a dreptu’ în pădure, fix unde avea muşchiu’ lui poftă.

A-ncuiat bolidu’ şi-a luat-o la pas prin pădure.