România, ţara grevelor

Oricât încerc să evit catalogarea tuturor tâmpeniilor pe care le vedem ca “trăim în România şi tre’ să ne aşteptăm la orice”, n-ai cum altfel, frate. Marele scandal de zilele trecute de la tv era că bugetarilor le-a scăzut leafa. Certuri, scandaluri, ameninţări.

Mi-am adus aminte cum în ultimul timp una-două bugetarii – mai ales profesorii, dar nu numai – se scoală cu faţa la pernă şi-o mai pun de-o ameninţare şi-o grevă, că vorba aia, viaţa n-are gust fără un scandal din când în când.

Da’ mă miră cât tupeu. Chit că-mi săriţi în cap, o zic – ăştia sunt o grămadă de nemâncaţi, de lacomi care s-au obişnuit cu prea mult bine şi vor mai departe scaunu’ călduţ sub cur. În primu’ rând ăia de prin sindicate, că mă-ndoiesc că toţi ar fi de acord cu greve, proteste şi scandal.

Poate sunt eu mai redus, da’ chiar nu înţeleg de ce un angajat de la metrou care o freacă la un ghişeu câteva ore la căldură (iarna) şi răcoare (vara) să se-mburice că ia câteva zeci de milioane. Asta în condiţiile în care zeci de metri mai sus, la suprafaţă, sunt muncitori care-şi rup spatele prin şantiere, sunt oameni care-şi spetesc coatele prin birouri.

Sau profesorii – ohohohoo, profesorii! Ăştia sunt cei mai nemâncaţi. Scumpii noştri dascăli, ăia care ne formează viitorul, în ce mizerie stau săracii. Păi cum să te plângi bă nene că n-ai salariu, când sunt profesori care câştigă cu sutele de milioane numai din meditaţii, pe care nu vor să le impoziteze – poate de legale ce sunt. Şi ştiu toate replicile, că merită, că sunt ăia de materii gen muzică sau religie care au salarii mici. Da, sunt, dar chit că ăia sunt daţi ca exemplu la negocieri mă-ndoiesc că binele lor e văzut.

Şi pân’ la urmă, de ce să fie ăia de la stat diferiţi de ăia de la patron? Dacă vine patronu’ şi-ţi taie 30% din salariu, faci ciocu’ mic şi te bucuri că mai ai unde să vii mâine. Dacă vine statu’ şi face acelaşi lucru pe vreme de criză tre’ să sărim de cur în sus.

Hai mai bine să judecăm şi să nu le mai plângem de milă amărâţilor de bugetari. Sunt şi ei angajaţi în aceleaşi vremuri şi cum unii stau cu frica zilei de mâine la patron, aşa pot să stea şi ei. Fără să fie favorizaţi.

PS: am furat poza de aici.