Rome2Rio, unealtă faină pentru călătorii

În timp ce mulţi dintre noi se chinuie să-şi învețe părinţii să folosească internetul, ai mei sunt cu mult înainte şi de multe ori îmi arată chestii de care habar n-am, chiar dacă stau pe internet 27 de ore pe zi. Ultima chestie de care am aflat de la ei e Rome2Rio, un site foarte mişto care ia conceptul de “indicaţii de orientare” din Google Maps şi-l aduce la un cu totul alt nivel.

Practic, pe site-ul ăsta poţi să planifici o călătorie până la cel mai mic detaliu. Să zicem, de exemplu, că vrem să mergem în Viena. Tot ce trebuie să faci e să alegi de unde pleci şi unde vrei să ajungi, iar site-ul îţi arată o grămadă de opţiuni:

Nu are toate detaliile la fix (de exemplu, nu cred că un autobuz până la Otopeni e 1€, trenul în Viena e 4€ în loc de 6, etc.), dar sunt oricum în zona aia. Ce-i şi mai mişto e că îţi dă detalii legate de toate opţiunile pe care le ai din punctul A în punctul B – tren, maşină mică, Ionică, avion, autobuz, etc.

Soluţia poliţiei suedeze la cursele ilegale

Aşa acţionează poliţia din Suedia când vine vorba de cursele ilegale. În poza de mai sus (de aici) îi vedem cum oamenii chiar participă la cursele ilegale. Mai mult decât atât, cică au şi câştigat cursa asta. O abordare absolut genială şi eficientă, mai ales că au şi bătut. Transmite un mesaj subtil: “nu vă puneţi cu noi că vă facem“.

Sunt curios cum ar face faţă Loganurile noastre la aşa ceva.

Să faci ce zice Papa

Recunosc că nu mă pricep la organizarea internă a bisericii – nu ştiu care sunt gradele preoţilor şi cine ar trebui să asculte de cine. Adică tu, ca preot, eşti Fericit şi şeful tău e Prea Fericit? Şi ascultaţi toţi de Înalt Prea Fericitul Daniel? Există oare o limită a fericirii, înălţimii, sau a înălţimii fericirii din biserică?

Dar cea mai mare întrebare pe care o am este dacă preoţii ascultă de alţii de rang mai mare… dacă sunt din altă biserică! Adică un preot catolic mai începător ascultă de un Prea Fericit ortodox? Un clopotar de la o biserică ortodoxă ia ordine de la un dascăl catolic? Îmi închipui că există un sistem ca la forţele armate, cu una din biserici fiind – să zicem – armata, iar cealaltă marina, sau Vânătorii de Munte, ceva.

Ei bine, în cazul în care chestia asta nu e implementată sunt gata să îmi donez ideea pentru binele clericilor autohtoni. Şi dacă zice cineva ceva, puteţi să spuneţi că v-am dat eu voie. Nu de alta, dar se pare că Înalt Prea Fericitul de la catolici are nişte idei compatibile cu lumea în care trăim:

As part of his drive to make the Catholic Church more austere and focus on the poor, Francis told young and trainee priests and nuns from around the world that having the latest smartphone or fashion accessory was not the route to happiness.

It hurts me when I see a priest or a nun with the latest model car, you can’t do this,” he said.

A car is necessary to do a lot of work, but please, choose a more humble one. If you like the fancy one, just think about how many children are dying of hunger in the world,” he said.

Extras dintr-un articol în care Papa cere preoţilor să nu mai umble cu ultima fiţă în materie de maşini sau gadgeturi. Când a venit la Vatican şi a zis că vrea să facă din biserica catolică o “biserică săracă pentru săraci” m-aşteptam, sincer, să fie doar vorbe, dar văd că omul e hotărât.

Bravo lui, şi bravo ălora care se iau după el. Oare preoţii de la noi ar trebui să îi urmeze exemplul?

Adică multe din maşinile lor în niciun caz nu mai sunt ultimul model, nu ştiu dacă se încadrează la rugămintea Papei.

Şi oricum, e evident că la noi sunt încă prea puţine maşini pentru câţi preoţi în veştminte aurii avem.

De fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine, e foarte ok că sunt împărţiţi pe căprării. Ia uite preoţii noştri ce fercheşi sunt, că nici Papa de la Roma n-are 4 lanţuri de aur şi sceptru de aur cu două capete de dragoni!

Jocuri vechi de care pun pariu că îţi e dor

Da, ţie. Tu, care ai peste 20 de ani şi ştii cum e să aştepţi şi 5 minute să ţi se încarce un joc. Tu ştii la ce se foloseau dischetele galbene şi cum era să nu ştii ce e ăla trei de. Dă un click mai jos, aşteaptă să se încarce toate pozele (că e multe) şi zi-mi dacă-ţi era dor.

Mario. Înainte să fie fi-su’ lu’ Mutu, Mario era vocea unei generaţii. L-ai terminat de o mie de ori, îi ştii toate ascunzişurile, da’ l-ai fi jucat încontinuu, doar pentru că.

Contra. Mai e nevoie de vreo introducere? Mai ştii codu’ pentru 90 de vieţi (sus, sus, jos, jos, stânga, dreapta, stânga, dreapta, B, A)?

Battle City. E jocu’ cu tancuri, omniprezent pe dischetele galbene cu care veneau jocurile pe calculator. Eu la ăsta făceam hărţi proprii şi trişam la greu.

Duck Hunt. Înainte de Wii, singurul joc care te făcea să te zbânţui şi să dai din mâini de nebun în faţa televizorului era Duck Hunt. Era o minune a tehnologiei, cum poţi să împuşti raţele prin sticla televizorului.

Tetris. Punct.

Jocurile gratis din Windows. Mai ştii ce făceai când n-aveai internet? Stăteai şi rupeai în două Minesweeper, Solitaire şi Freecell, mai tare ca orice secretară.

Midtown Madness. Ăsta e primul joc pe care l-am jucat vreodată pe un calculator. Tu erai personajul principal (evident) şi conduceai o maşină prin Chicago. La vremea respectivă aş fi putut foarte uşor să mă angajez ca taximetrist, atât de bine ştiam oraşul. Dacă l-ai jucat, sigur mai ţii minte cum săreai peste podul care se ridica, sau frustrarea când toţi pietonii se dădeau la o parte şi nju puteai să-i calci.

GTA 2. Înainte să fie 3D şi violent, Grand Theft Auto era 2D şi violent. În joc vedeai lumea de sus, în timp ce te plimbai prin oraş, furai maşini şi (în sfârşit!) călcai pietoni. Bonus: mai ştii ce făcea butonu’ Tab?

Starcraft. Serios, nu cred că mai trebuie să zic ceva.

Counter-Strike. Jocul pe care l-am jucat, mai mult sau mai puţin constant, timp de 9 ani. Cred că e imposibil ca cineva din generaţia noastră să nu se fi jucat măcar o dată, cu prietenii, în reţea.

Red Alert 2. Alt joc pe care îl jucam în reţea, chiar înainte să trecem pe Starcraft.

Astea-s toate jocurile care mi-au captat tinereţea şi de care îmi aduc aminte acum cu plăcere. Ţie?

Karma

Eu sunt omul care crede in karma instantanee. Daca faci lucruri cu intentie buna, or sa ti se intample lucruri bune. N-o duc la nivel de religie, dar in general tin cont de asta. Din cand in cand mi se intampla cate ceva care imi intareste convingerile.

Azi dimineata m-am suit in tramvai, ca in orice alta zi. Pregatesc cartela pentru “compostat”, urmarit ca de obicei de privirile ciudate ale celorlalti pasageri, incat uneori ma simt de parca sunt singurul care da bani pe bilet. Doar ca de data asta biiip, cont zero. Bun, ori merg pe blat, ori cobor la prima si incarc cartela. Am sovait putin – de 5 ani de cand sunt in Bucuresti n-am vazut niciodata cum arata un controlor – dar am zis sa fiu corect. Am coborat, am umblat dupa toneta, mi-am incarcat cartela si am asteptat alt tramvai. Cu o statie inainte de destinatie, surpriza! Cinci controlori se urca in vagon si vin glont la mine.

Si-atunci… Sa nu ma simt bine ca am intentii bune?

Start it up!

Intru şi eu în grupul select al celor 5-6 mii de oameni care se laudă cu poze la turometru. Da’ îmi place cum mi-a ieşit, că altfel n-o puneam aici. Apropo, aţi văzut cât de multe poze îmi ies înclinate? Am o problemă cu percepţia.

Mai nou, sunt şi pozaci

Că fotograf nu pot să mă numesc. Când oi avea experienţa (şi, poate, talentul) lui Dragoş, de exemplu, poate o să ajung să mă numesc fotograf – până atunci, sunt pozaci. Zilele astea am trecut pe un DSLR mai profi şi-o să încerc să învăţ câte ceva, aşa că din când în când vor mai apărea pe aici, pe Twitter sau Facebook şi poze făcute de mine.

Până atunci, iată prima poză care-mi place, restul sunt încercări timide:

Sugestiile şi criticile sunt binevenite.

Jucărie nouă

E vorba de GoPro Hero2 HD. Filmează senzaţional, vine cu nişte accesorii tari şi e foarte, foarte rezistentă. Eu am luat-o de la MxShop, unul dintre cei doi importatori, cu reducerea Black Friday şi ce m-a uimit de cum am pus ochii pe ea e mărimea – mă aşteptam la ceva la dimensiunea unei camere, nu juma’ de săpun.

Acțiunea din Captain Marvel se va desfășura în anii ’90, spune Kevin Feige

Preşedintele Marvel a vorbit şi despre prezenţa în film a lui Nick Fury
Una dintre cele mai interesante dezvăluiri de la Comic Con San Diego 2017 (eveniment desfășurat între 20 și 23 iulie) a fost cea legată de perioada de timp în care se petrece acțiunea din Captain Marvel. Președintele Marvel, Kevin Feige, a explicat pentru IGN.com și de ce a ales anii ’90 pentru desfășurarea evenimentelor din film.

„Răspunsul ‘uşor’ ar fi că ne-am gândit că va fi amuzant să plasăm acţiunea în acea perioadă. Eu am terminat liceul în 1991 şi acum pregătesc decorurile pentru filmări în anii aceia – mă simt aşa bătrân!”, a spus Fiege.

Cineastul a explicat şi de ce a fost introdusă în film rasa extratereştrilor Skrull. „Există o parte considerabilă în benzile desenate ce tratează războiul dintre extratereştrii Kree şi Skrull şi incă nu am abordat acest conflict. Ne-am gândit că ar fi grozav să ne ocupăm şi de acest aspect acum, pentru că este o parte importantă din istoricul personajului Captain Marvel, aspect ulterior prezentat gratuit pe gomovies global.”

Feige a comentat şi zvonul legat de prezenţa în film a personajului Nick Fury (fără protecţia de ochi, de această dată). „Există mai multe explicaţii aici, însă cea mai la îndemână este cea legată de faptul că ni s-a părut distractiv. Îl iubim pe Sam [Samuel L. Jackson, interpretul lui Nick Fury, n. red.] şi personajul lui. Va fi interesant să vedem cum era Fury la început”, a spus preşedintele Marvel.

Captain Marvel o va avea în rol central pe Brie Larson. De regia peliculei, ce va debuta la noi pe 8 martie 2019, se vor ocupa Anna Boden şi Ryan Fleck.

Salutări fanilor!

Săptămâna trecută povesteam cum am frânt inima unui pescar amator. Ei bine, se pare că cineva acolo, sus, mă citeşte şi şi-a propus să facă dreptate în lume. La fix o săptămână după întâmplarea din postarea cu poliţistul am plecat spre munte. Pe la jumătatea drumului, m-am întâlnit cu un fan care a ţinut morţiş să-mi ceară un autograf.

Amabil cum sunt, m-am conformat. Vestea că sunt plecat în lume s-a răspândit repede, şi ceva mai încolo am mai dat de un fan, ofticat că el n-are autograf.

Mă bucur să văd că sunt atât de popular, dar vă rog, pe viitor hai să ne vedem în împrejurări mai puţin costisitoare.

În altă ordine de idei, aş dori să mulţumesc poliţiei pentru vigilenţa cu care au grijă de cetăţeni, asigurându-se că maniacii care îndrăznesc să meargă cu 10-20 km/h mai repede prin câmp deschis sunt aspru pedepsiţi. De când s-au pus pe aplicarea legii doar nemernicii ăştia mai fac tâmpenii prin trafic, doar nu există un site plin cu filmări cu nereguli, în timp ce poliţia rutieră e depăşită şi nu face nimic.